Vine primăvara

Vine primăvara! Gata! Am scăpat de iarnă, de frig, de zăpadă, de zilele plumburii/ Deja soarele a început să-şi facă simţită prezenţa, au început să cânte păsărelele, iar oamenii pacă sunt mai veseli.

Am pregătit măţişoare pentru toate doamnele şi domnişoarele, nu din obligaţie, ci pur şi simplu pentru că ador să fac o bucurie cât de mică fetelor pe care le cunosc.

E nemaipomenit să vezi că gestul tău schimbă dispoziţia cuiva, că micuţul simbol al primăverii face o bucurie unei persoane care nu se bucură prea des. Niciun cadou oricât ar fi de scump nu poate răsplăti pe deplin „intervenţia” doamnelor în viaţa noastră. Mai precis nimic nu poate fi într-un demers al tău, ca vorba blândă a unei surori care îţi dă un sfat bun, ca privirea haioasă a unei iubite, ca dojana simple a unei bunici care s-a făcut luntre şi punte de-a lungul timpului să-ţi facă o bucurie cât de mică.

Deci, domnilor, nu precupeţiţi niciun efort, nu faceţi economie la bani şi oferiţi doamnelor şi domnişoarelor din viaţa dumneavoastră un mic cadou cu ocazia venirii primăverii cu ocazia unui nou început.

Veţi primi înzecit înapoi. Ce zic eu înzecit, însutit chiar! Luaţi exemplul meu şi vă veţi bucura!

A voastră Cristina

 Loading ...

 Trimite acest articol prin email

Puiul meu…

Acest articol îl scriu în urma apariţiei pe care a avut-o Bianca Brad la emisiunea “Naşul” în care a prezentat trăirile pe care le are o mamă care trece printr-o situaţie nefericită : moartea unui copil nou născut. M-am căsătorit în anul 1987 cu cel pe care credeam că l-am ales pentru toată viaţa, dar care s-a dovedit a fi un om al interesului. L-am ajutat să-şi termine facultatea, iar astfel a reuşit să prindă o repartiţie bună, căci avea familie şi eu aveam un serviciu stabil (sunt învăţătoare). Când am trecut prin tragedia de a-mi pierde puiul a considerat că e mai bine să-şi caute fericirea în braţele altei femei. Pentru că educam copiii de la şcoală, abia aşteptam să am şi eu copilul meu (pe care să-l iubesc şi să-l educ aşa cum îmi doream).

Dar soarta nu a vrut aşa; cele 9 luni de aşteptare au fost în zadar. Am plecat din spital cu braţele goale; alte mămici plecau cu drag, cu copilul lor în acasă, iar eu eram singură, singură. Vă daţi seama ce a fost în sufletul meu, când după un travaliu de o zi întreagă mi s-a spus că bebeluşul meu nu va trăi sau cel puţin nu va prinde nici măcar 5 ani. Gândiţi-vă că toţi doctorii îmi spuneau că voi face alţi copii, dar nimeni înţelegea că un copil e UNIC, cineva pe care nimeni nu ţi-l mai aduce înapoi. Nimeni nu înţelegea că în sufletul meu se dădea o mare luptă, că eu căutam puţină alinare şi nimeni nu mi-a dat-o.

Până în ‘89 femeile erau doar nişte «maşini» de produs copii, iar după momentul care a schimbat istoria acestei ţări, serviciile unui psiholog erau mult prea scumpe pentru nivelul de trai al românului de rând. Poate că ar fi mai bine ca fiecare spital să aibă psihologi cu care mamele ce trec prin necaz să discute, preoţi cu care să păstreze legătura şi după ieşirea din spital, căci necazul nu se termină brusc.

Eu am suferit ani întregi. Am făcut o depresie urâtă cu tot ce implică ea, cu mai multe episoade care m-a bulversat, atât pe mine cât şi pe familia mea. Acum sunt bine, mi-am refăcut familia, alături de un om minunat pe care nu l-a interesat decât viitorul nostru împreună; am un copil minunat care în curând va împlini 16 ani care îmi face viaţa fericită. E adevărat că aş fi fost şi mai fericită să-i am pe amândoi copii lângă mine, dar asta e viaţa, oferă de multe ori mai multe rele decât bune…

va urma…

A voastră Cristina

 Loading ...

Sweet sixteen

Sună telefonul şi-ţi sare inima din loc. Până ajungi la el, realizezi că nu eşti normală! Cu fostu’ te-ai certat de-o săptămână urât de tot, nici o şansă să fie el; cu colega de banca nu te-ai certat de alaltăieri, totul e bine; diriga nu dă telefoane; mama, tata nu sună să te verifice, bleago, şi oricum eşti în regulă… de ce naiba te agiţi aşa? Mda, e un loser care vrea să-i aminteşti lu’ sor-ta că are întâlnire cu el, ţi se rupe, oricum n-o să se ducă. Înapoi la carte, mâine ai teză la mate. Intri în cameră, caietul de notiţe e pe jos, lângă pat; te întinzi pe canapea, bagi mâna sub pat şi scoţi Shogunul. Să citim. Citeşte mai mult »

Temă - O poveste. Povestea vieţii

Toate poveştile încep cu „a fost odată ca niciodată”, fie ele fantezii sau întâmplări reale. Asta pentru că ceea ce merită povestit e unic şi irepetabil. Pentru că indiferent cât timp a trecut, ţi le aminteşti în cel mai mic amanunt şi le retrăieşti cu aceeaşi intensitate. Îmi amintesc exact întunericul şi frigul, îmi amintesc exact amestecul de spaimă, nerăbdare şi bucurie imensă, îmi amintesc exact agitaţia de atunci şi îmi
amintesc exact că nu eram prea sigură dacă să mă agit şi eu sau să stau puţin să mă bucur în linişte de moment… E ciudat, dar nu-mi mintesc durerea, ştiu că a existat, ştiu că mă forţa să stau aproape în patru labe, ştiu că am urlat şi că abia puteam să respir, şi mai ştiu că toate astea n-aveau nici o importanţă. Pe un monitor se vedea cum bate inimioara şi nu ştiu de unde se şi auzea „tic-tic-tic-tic-tic”… Citeşte mai mult »

Încrederea în sine

De fiecare dată când încercăm să facem ceva ne întrebam: sigur o să fie bine ? sau, dacă nu îmi iese cum mi-am propus?

Încrederea în sine este felul în care obişnuieşti să gândeşti despre propria persoană,aprecierea proprei persoane ,prin gândirea pozitivă - vă determină succesul datorită puterii de a prevedea ceea ce îţi va putea influenţa speranţele, aspiraţiile, acţiunile şi neprevăzutul din planurile tale.

De multe ori tot auzim de la parintii noştrii : „ai luat notă mică, normal … eşti proastă , nu ai luat examenul x … eşti proastă” sau în momentul în care ne ducem la parinţii noştrii plini de idei, aşa cel puţin sunt ai mei, de fiecare data îmi prezintă partea proastă… „dacă aş fi în locul tau nu aş face aşa pentru că nu e bine” şi atât. Dar niciodată nu mi-au dat o idee mai bună de face altceva decât ceea ce mă gândisem, doar mi-au tăiat avântul ăla pe care mi-l luasem.

De cele mai multe ori cuvântul „prost/proastă” îl auzim şi în cercul nostru de prietenii „mă, dar mare prost mai eşti” , „hai să-l sunăm şi pe prostu’ ăla de X ” etc. De cele mai multe ori acest cuvânt te pune pe gânduri când eşuezi în ceva, mai ales dacă îţi este repetat mai mereu de părinţi … „sunt proastă, am picat examenul, au dreptate ai mei ”.

De curând am întalnit un om, un bărbat mult mai mare ca mine, care m-a facut să văd lucrurile altfel. Încrederea care mi-a acordat-o şi micile complimente pe care mi le facea de fiecare dată când ne întâlneam m-a facut să vad altfel lucrurile, să am încredere în mine

Am început cu gândirea pozitivă, deciziile proprii, apoi treptat treptat mi-am recâştigat âncrederea în mine. De fiecare dată când îmi propun ceva reuşesc, pentru că gândesc pozitiv, apoi dacă ar fi să eşuez… tot răul spre bine.

Încrederea în sine este singura care îi poate ajuta pe oameni să meargă mai departe, indiferent de ce trăiesc.

A voastră Oana

 Trimite acest articol prin email

 Loading ...

Dulce amărui

Dulce amărui…la fel ca-n viaţă. Am început acest proiect plecând de la ideea : «Cel sătul de dulce vrea şi amar câteodată». Până la urmă, ce este dulce şi ce este amărui? Poate ca tine de percepţia fiecăruia, însă noi vom pune în rânduri de-alungul timpului impresiile noastre despre viaţă, trăirile şi de ce nu, poate chiar sfaturile.

Cine nu îşi aduce aminte de gustul dulce al copilăriei, perioada cea mai frumoasă a vieţii, când eşti lipsit de grijile cotidiene, când încă nu ai bine definite în cap valorile unei societăţi demoralizante? Atunci când citim rândurile din categoria “Dulce” avem certitudinea că se va mai reduce puţin din senzaţia de amar din viaţa de zi cu zi.

Rămaşi încă pe tărâmul copilăriei , probabil cei care au trăit în perioada comunistă n-au uitat nici în ziua de azi, la aproape 20 de ani de la marea schimbare cum era viaţa pe-atunci. Cineva îmi amintea la o întrunire că la fel cum copilăria poate fi o dulce perioadă din viaţă, la fel poate fi considerată şi amăra. Vă mai aduceţi aminte „Visul lui Liviu” ? Filmul care prezenta viaţa mizeră a unui tânăr bucureştean, născut „din greşeală” ? E exemplul perfect pentru a demonstra că pe lângă dulcegăriile de zi cu zi, în viaţă există şi perioade amăre. Vom scrie despre ele în categoria „Amărui” şi vom lăsa oameni care au trăit experienţe de viaţă mai puţin plăcute să ne împărtăşească din poveştile lor. Cu toţii ştim că cei care nu-şi cunosc istoria sunt condamnaţi să o repete şi un sfat bun nu e niciodată de prisos.

Cine n-a ajuns încă să guste viaţa, are nevoie de sfaturi. În definitiv, cam toţi avem nevoie de sfaturi. Şi de la cine le putem primi? De la cei care numără mai mulţi ani decât numărul de la pantofi, care pot spune fără niciun fel de echivoc, “dulce-amărui, aşa e viaţa“. Sfaturi poate da oricine, însă cele care ţi se potrivesc în întregime, le găseşti înăuntrul tău.

Sunt momente în care crezi că ai parte numai de amar şi neglijezi partea dulce. Sunt lucruri pe care le putem încadra atât în categoria „dulce” cât şi în „amărui”. Depinde doar de deciziile pe care le luam. Cel mai important este să înveţi să renunţi la o clipă dulce care mai târziu îţi va provoca un îndelung amar şi să alegi drumul mai greu care îţi asigură fericirea pe termen lung. Totul e relativ.Ce poate fi mai dulce amărui decât să cauţi cadoul perfect pentru o ea şi cu cât îţi pui mai multe întrebări, cu atât să te cufunzi într-o ceaţă. Şi dulce e momentul în care crezi că ai găsit lucrul potrivit pentru cea care-ţi pune un zâmbet pe buze, la fel de mult cum e amară şi situaţia în care eşti pus când în loc să-l accepte, îţi spune că nu e tocmai ce-şi dorea.

“Knowledge is pain, although I enjoy a little bit of it” spunea Anthony Hopkins într-un film. Ei bine, unde poţi găsi exact secretele din interiorul femeii? Cum o poţi înţelege în aşa fel încât să nu rămâi cu buzunarele goale? Păi ai mai sus un buton, prin care te poţi abona la feed-ul acestei publicaţii. Cu siguranţă le vei înţelege mai uşor pe urmaşele Evei, fiindcă există o categorie destinată “Curiozităţilor” feminine.
Încheiem prezentarea cu o vorbă veche românească : “Vorba dulce mult aduce” şi ne facem un scop din a oferi cititorilor ceea ce îşi doresc să afle. Fie că-i dulce, fie că-i amărui…

 Loading ...