Cealaltă

Publicat în categoria Amărui de Oana

Până acum caţiva ani aveam o relatie în care credeam că sunt totul. Când eram la masa cu familia mea sau a lui el tot timpul se ridica să vorbească la telefon , mai primea căte un sms care îl ignora pe moment, până am realizat că nu sunt singura în viaţa lui. Mai există şi o „cealaltă”.

În fine , totul s-a terminat, dar ce vreau să spun e că fiecare bărbat, indiferent că în momentul în care-l cunoşti este singur sau spune că „eşti singura femeie din viaţa lui”, nu-i adevarat mai există şi încă o fată. Pe fata resptectivă o vede iubirea lui, lângă care îşi putea îndeplini visele, cu care-şi poate întemeia o familie sau singura femeie din viaţa lui, pe care nimeni nu o cunoaşte. Dar există. Cel puţin aşa sunt toţi pe care i-am cunoscut eu.

Eu nu am mai avut cine ştie ce relaţii de mult timp, doar cu săptămâna, în cel mai bun caz. Decât să fiu iubita proastă care iartă de fiecare data când iubitul pleacă la alta pentru că ne-am certat puţin sau eu am treabă şi nu am timp să ies cu el, mai bine îi las pe ei să mă caute, iar când am nevoie de companie dau un simplu mesaj şi el apare …

Acum am ajuns să fiu pentru mulţi care mă cunosc cealaltă. Femeia pe care o poţi suna oricând, iese oricând la o cafea, ascultă, e cea mai bună prietenă, dă sfaturi, înţelege, tot timpul aranjată, parfumată, mereu cu zâmbetul pe buze, cu prietenele prin oraş, fără nicio relaţie, fără nicio problemă şi mai ales că niciodată nu am nimic de reproşat indiferent de cât timp nu m-a mai sunat … perfectă!

În genul ăsta de relaţie sunt cu fostul meu iubit, cel care cândva mă minţea cu neruşinare, care nu a ştiut să mă aprecieze şi m-a înşelat cât a putut de mult. Dar acum sunt cealaltă în viaţa lui. Care ştie să îl refuze când ea e la cosmetică sau pur şi simplu nu are chef de el, care îi spune exact ce vrea să audă, care-l minte exact ceea ce el îşi doreşte. Mă vrea înapoi… dar pentru ce ? El m-a făcut să fiu aşa!

Cel care m-a ajutat cel mai mult să înteleg unele lucruri a fost un bun prieten de-al meu, mai mare ca mine, care iniţial se dădea la mine, dar până la urma a ajuns să îmi fie ca un tată - genul de om care te ajută să-ţi schimbi modul de gândire, care-ţi bagă minţiile în cap şi îţi deschide ochii. Asta a făcut el pentru mine. Mi-a spus că „decât să sufăr eu după unu’, mai bine plâng mai mulţi după mine”.

Nu sunt o femeie uşoară. Doar că îmi place să mă joc. Mi-am dat seama că eu sunt mai importantă decât sentimentele pe care le am faţă de cineva. Şi până la urmă ce rezolvi să-ţi pui sufletul pe tavă ? Să fii luată de proastă?

Apropo de asta! Însemnarea mea despre Prima iubire asta a fost şi încă mai este… o autodistrugere. Păcat, poate şi ei au fost pentru mine ceilalţi, aşa cum sunt şi eu pentru mulţi … cealaltă … pentru unii de neatins, iar alţii se bucură că îmi sunt simplii amici şi nimic mai mult.