21
Homo Ludens
Publicat în categoria Amărui de Anca
Când te-ai jucat ultima dată? Poate că la firma unde lucrezi s-a făcut un teambuilding şi ai apucat să te stropeşti cu nişte vopsea sau te-ai dus la un tenis de masă. Poate că ai în familie un copil şi-ai gustat bucuria unui joc de curând. Sau poate te duci săptămânal la nişte prieteni şi jucaţi monopoly şi biliard 
. Dar câţi mai au timp pentru jocuri şi hobby-uri?
Generaţia de azi în niciun caz. Suntem prea ocupaţi cu proiecte, slujbe, cariere, bani şi uneori… familii. Am pierdut cumva bucuria unor jocuri simple, a unor hobby-uri. Eu sunt o colecţionară. Îmi amintesc cu plăcere de clasoarele pe care le aveam când eram mica şi de colecţia întreagă de la Turbo care mi-a fost furată la şcoala. Colecţionez serveţele de masă, pietre semipreţioase, monezi, cartele telefonice şi… etichete. Dar ieri am realizat că de caţiva ani buni n-am mai adăugat nimic la colecţiile mele. Sunt păstrate frumos în cutii, aranjate şi etichetate şi tăcute. De ce nu le-am mai băgat în seamă? Îmi făcea plăcere să mă ocup de aceste lucruri. Să scriu felicitări reale (pe care le făceam manual şi erau foarte apreciate), nu virtuale, să trimit scrisori, nu email-uri. Ah, sigur că mă bucur din plin de avantajele evoluţiei tehnologice.
Dar mi-e dor de joc, de hobby-uri, de-a mă ocupa din nou de lucrurile dragi mie.
Şi sinceră să fiu mă bucur teribil că mă pot din nou răsfăţa cu jucării datorită faptului că am un copil. pentru că eu chiar îmi doresc să construiesc lego, să mă joc cu maşinuţe şi maimutoi, să mă prostesc, să râd de la cele mai banale lucruri. Cred că deja vă închipuiţi că nu mi-oi fi trăit copilăria. Nu e deloc aşa, însă nu ştiu de ce, îmi sunt dragi toate „nimicurile” astea şi-aş vrea ca într-un fel să rămân copil toată viaţa, să nu mă ocup numai de lucruri serioase şi anoste. Jocurile sunt minunate şi cred că oamenii ar fi mai fericiţi dacă şi-ar face timp pentru ei şi pentru pasiunile lor.
A voastră Anca
Loading ...
Trimite acest articol prin email
4 comentarii. Tu de ce nu zici nimic?.
şi eu am colecţii destul de multe acasă!
100 de DVD-uri cu filme xvid & counting,
70 de DVD-uri originale
nşpe mii de cd-uri devenite mai nou suport de pahar (nu mai am ce face cu ele)
reviste
bloguri
cred că fiecare colecţionează ceva ca să nu uite anumite momente importante care se leagă de obiectele respective.
eu dorm cu doua animale de plus, se pune? la munca am mingiuca de guma, ne jucam cu ea prin birou sau o dam de toti peretii. acum ceva timp mi-a venit un prieten cu tractorul teleghidat, s-a dat uta pe la mine ca n-am covoare de care sa se impiedice dihania
nu ma joc lego, dar am in casa doua cuburi rubik, din cand in cand (destul de des) imi scapa mana pe ele. iar asta e obicei capatat pe la 10 ani, e clar jucarie 
colectionez pixuri. mama e de parere ca eu fac colectie de sampoane, dar nu ma prind de ce, n-am decat vreo 6.
offtopic: am vazut azi in oras un ATV impodobit de nunta, mi-a smuls un zambet si i-am invidiat un pic pe miri
Eu am avut noroc de prietena mea cea mai buna cu care m-am jucat pana de curand( adica 5 ani, ca a plecat din tara). Eram la facultate si ne-a apucat cheful sa ne jucam de-a cavalerii templieri, asa ca am decupat niste cearceafuri, am facut cu acuarela rosie o cruce si le-am fugarit prin casa pe sora mea si prietena ei, pe vremea aia in scoala primara. A fost demential, mai ales ca cele mici nu stiau ce-s aia “sarazini” asa ca de fiecare data cand le strigam ele raspundeau ” ba voi sunteti!”. Ori noi eram clar templieri, ca doar aveam tunicile de rigoare
Alta data ne-am machiat si costumat in egipteni si am iesit asa pe strada. Noroc de ploaie ca nu erau multi sa ne vada! Aaa, si sa nu uit ce super tare a fost la liceu cand eram de serviciu la cancelarie si ne-am jucat de FBI-ul. Adica ne-am imbracat la costume negre, ne-am pus ochelarii de soare, negri evident si stateam in fata usilor cancelariei ca “bodyguarzii”.
Cu colectiile nu le-am avut in schimb role playing la greu! Si de abia astept sa ma joc si cu puiul meu de-a diverse!
alinas last blog post..Tot ieri in parc
cred ca ma joc mai mult, ca adult, decat m-am jucat in copilarie. colectii am avut si eu, de sevetele si de pachete de tigari, si mi le inmulteau mama si tata. Stiu, copil fara copilarie, mi s-a mai spus, da’ n-aveti dreptate.
Adrianas last blog post..Copil … cu copil