Puiul meu… (2)

Publicat în categoria Amărui de Cristina

Promiteam aici că voi continua povestea mea. Voi insista asupra trăirilor pe care le-am avut în acele momente; ajunsesem o umbră, mergeam ţinându-mă de pereţi şi-l întrebam în fiecare zi pe Dumnezeu de ce am fost aşa de pedepsită. Noaptea mă trezeam şi mi se părea că plânge un bebeluş lângă mine, de câte ori vedeam pe stradă o mămică cu un copilaş în braţe mă opream şi-i admiram, plângând în acelaşi timp. Timpul a trecut, singurătatea mea s-a accentuat, mai ales după divorţ. Singura alinare rămăsese profesia mea şi nu-mi rămânea altceva de făcut decât să iubesc şi alint copii altora. Am pus la un moment dat problema dacă nu ar fi mai bine să infiez un copil, dar viaţa mi-a mai dat o şansă. Am întâlnit un om deosebit, care s-a bucurat să mă alinte, să mă iubească, să-mi ofere căldura unui nou cămin şi să mă susţină. Avem un copil deosebit împreună şi aş mânia pe Dumnezeu să spun că nu sunt fericită, dar sigur ar fi fost mai frumos dacă aş fi avut amândoi copii lângă mine.

Moartea unui copil e o problemă gravă din care cea care suferă cel mai mult e mama, care-şi face atâtea iluzii, timp de 9 luni şi care e dezamăgită de soartă. Viaţa te poate ajuta sau nu şi atunci psihicul are de suferit. Eu am fost o norocoasă, căci viaţa mea a intrat pe un făgaş bun, dar poate alte mame nu au fost la fel de norocoase. Poate ar fi bine să existe o asociaţie care să aibă specialişti care să-ţi fie aproape, să te sfătuiască, să te ajute să treci mai uşor peste necaz, cu preoţi care să-ţi refacă legătura cu Dumnezeu (furia cu care te încarci rupe această legătură când copilul tău a murit).

O felicit pe această cale pe doamna Bianca Brad că a fost sincer şi a spus exact ceea ce a simţit când sufletul i-a fost bolnav. M-am regăsit în fiecare propoziţie pe care a spus-o pe post şi cred că şi alte mame aflate în această situaţie au simţit la fel. Aştept şi alte emisiuni care să vorbească despre acest subiect destul de delicat.

Cine a trecut printr-o situaţie asemănătoare şi consideră că are nevoie de-o vorbă bună, un sprijin, un sfat, să nu ezite în a mă contacta. Voi sta mereu la dispoziţia celor aflaţi în dificultate.

A voastră Cristina

 Trimite acest articol prin email

 Loading ...