Naşa mea

Publicat în categoria Discuţii

Există oameni care îţi schimbă viaţa. Oameni extraordinari, care intră în viaţa ta când nu îi aştepâţi şi chiar şi după ce au plecat, rămân acolo. Te trezeşti, când e mai greu, încurajându-te cu cuvinte care nu sunt ale tale. Le simţi prezenţa când ai pofta să râzi, că eşti fericit… Te marchează zi de zi… implacabil, fin şi puternic în acelaşi timp. Sunt oameni-oameni. Sunt „cei mai prieteni dintre oameni”, sunt modele.

Cineva zicea de o noapte în care s-a nascut o preitenie. O… multe nopţi d-astea mai sunt! Pe unul dintre ăştia îl citiţi uneori pe aici, dulce-amarui.com . Nimeni nu poate trece nepăsător pe lângă posturile lui, ale ei. Ce bărbat nu ar fi fericit să fie iubit de prietena mea, minunata, extraordinara mea prietenă? Ce copil nu ar fi norocos să vada ce mamă are? Cât de mult îl poate iubi? Dacă ar fi după mine, aş stabili valoarea oamenilor în funcţie de puterea lui de a iubi, de intensitate. Iar draga mea ar fi în top.

Un om… altfel. Un om care nu mai are loc în lume, în lumea asta… fiindcă e bun, e deştept. Sunt mândra că cunosc un aşa om… e naşa mea. Îmi amintesc de ea. Aşa cum e. Aşa a fost mereu. Mereu râdeam din nimic când era prin preajmă. Dacă mă durea capul zicea „stai liniştită, eşti gravidă” şi altele de gen. Cea mai calmă persoană din lume, mereu ok. Nu cred că am vazut-o vreodată pesimistă. E raza mea de soare, sursa mea de încredere. Îmi încarcă bateriile. Cred că puţin îi pasă ei de asta. O doare în cot de toate! Doar e naşa mea !

A voastră Ligia

 Trimite acest articol prin email

 Loading ...

Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Publicat în categoria Discuţii

Îmi amintesc de o oră de dirigenţie de undeva de prin anii ‘90: „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”

• Rada: „Eu voi fi stewardesa; voi învăţa cinci limbi străine şi voi merge cu avionul. Voi vizita lumea!” (Nu am mai auzit mare lucru de ea, decât că a dispărut în Elveţia unde era baby-sitter)

• Ioana: „Mă fac fotomodel că sunt foarte înaltă!” (A avut o tentativă şi, apoi, după mai multe relaţii ratate a devenit cosmeticiană)

• Nicu: „Mă fac patron - la faza asta era să ne leşine diriginta dat fiind faptul că Lumea Nouă era la început şi patronii rari - şi fac o casă de plăceri şi îmi angajez colegele în ea.” (Lucrează prin lumea mare, râde la fel de mult ca şi în adolescenţă… a chelit)

• Lenuţa voia să fie casnică. (Ieri am auzit că e la Bucureşti, se pregăteşte să devină judecătoare; probail a ajuns cel mai bine dintre toţi)

• Nuţa-Bulinuţa voia să fie „blonda de la drept” însă… n-a fost să fie! Noroc că în timp au apărut particularele şi a reuşit să îşi cumpere o diplomă (după trei ani). S-a măritat cu un grec. E atât de mândră încât inclusiv în anunţul mortuar pentru bunicul ei a menţionat: „…împreună cu soţul ei grec…”. De fapt, nimeni nu ştie cum îl cheamă, întrucât zice mereu asta, “am un soţ grec”!

La începutul anilor 2000, aceeaşi întrebare, altă poziţie la catedră, alţi copii în bănci:

• Linuţa: „Vreau să mă fac atletă şi să devin celebră!” (E studentă la ISE particular)

• Dănuţ vroia să fie militar. A fost refuzat, aşa că o să fie inginer.

• Ionuţ a fost şi el refuzat la Liceul de Poliţie, culmea ironiei, fiindcă era prea deştept! Va fi arhitect şi sunt mândră de asta.

Mulţi voiau să fie culturişti. Era o adevărată obsesie K1.
Sunt curioasă: oare ce vor adolescenţii acum să devină?

A voastră Ligia

 Trimite acest articol prin email

 Loading ...