Rara avis

Aşadar, am început aici să vorbesc despre bărbatul ideal. Cum spuneam, bărbatul ideal va investi resursele lui emoţionale şi creative pentru a-ţi face surprizele care-ţi plac, pentru a condimenta relaţia şi dragostea voastra (şi tu vei face asemeni, se-nţelege). Nu va fi niciodata prea ocupat să-ţi ofere atenţie, afecţiune, să-ţi arate cât de mult ţine la tine. Nu va face presiuni asupra ta ca să-i accepţi punctul de vedere şi n-o să-ţi scoată ochii aducându-ţi aminte de fiecare decizie greşita pe care ai luat-o. Mai mult decât astea, o să se abţină să facă comentarii la adresa felului în care şofezi şi nici nu trăieşte cu ideea că „femeile conduc prost”.

În privinţa felului cum arată, toata lumea spune că gusturile nu se discută. Asta-i bună! Şi-atunci noi ce motiv am avea să ne contrazicem dacă nu contează ce preferăm? Cică bărbatul trebuie să fie „puţin mai frumos decât dracul”. Vai de capul nostru! Cui i-o fi venit ideea asta? Adică femeia să fie aranjată, să fie frumoasă şi de bărbat să te sperii dacă-l vezi pe lumină sau cum? Ăia care-au inventat treaba asta nu ştiu că fetiţele seamănă cu taţii? De-acum dacă vedeţi vreo fată urâtă să ştiţi că tatăl e de vină

Bun, deci idealul trebuie să fie frumos, deştept, cu gust (zahăr, sare şi piper) şi să nu te întrebe de douăzeci de ori unde îi sunt cheile, portofelul sau tricoul alb (dintre cele câteva existente). Iar culmea culmilor, ar fi în stare să-ţi aducă „şosetele ălea cu picăţele vernil şi mov, care îmi plac mie mult” dintre cele 50 de perechi pe care le ai şi de a caror existenţa nici nu ştie. Să recunoască culoarea „coraille” şi să nu confunde turcoazul cu cine ştie verde urât. Să facă diferenţa între bej, crem şi alb murdar şi să se poată duce fără tine la cumpărături întorcându-se cu o pereche de pantaloni superbi, care-ţi vin perfect.

Cred ca as putea să fabulez mult şi bine având ca temă mitul bărbatului perfect, dar prefer să mă opresc aici şi astept părerile voastre.

A voastră Miruna

 Loading ...

Rara avis

Bărbatul ideal. Nu-l mai căutaţi că nu există. Sau, dacă aveţi impresia că l-aţi găsit, închideţi ochii şi prefaceţi-vă că aşa va fi până la adânci bătrâneţi (adică atunci când o să cadă pielea de pe noi şi n-o să mai auzim când nepoţii ne strigă “Vezi, bunico, c-ai să te împiedici de pisică!”, iar noaptea o să visăm la nebuniile din tinereţe şi-o să devenim insomniaci).

M-am gândit să fac totuşi o caracterizare acestui tip de bărbat inexistent sau, dacă totuşi mai există vreun specimen, două, sunt sigură că-i pe cale de dispariţie (asta nu înseamnă că trebuie protejaţi . Citeam demult, nu mai reţin unde dar tind să cred că era o revistă din asta în care scriu don’şoarele frustrate că cel mai important e să te iubească. Nu ştiu cum se face că multe femei acceptă ideea că “le iubeşte” în timp ce se poartă urât, le tratează cu indiferenţă sau uită că sunt parteneri cu drepturi şi responsabilităţi egale. Adică “te iubesc” spus de câte ori ai chef şi dovezi… ioc.

Bărbatul ăsta minunat de care vorbesc este un tip deştept, cu umor mai fin sau mai acid dar în nici un caz nu face glume de prost gust. Nu e un pierde-vară şi nici nu-şi afişează ostentativ puterea financiară. E o persoană discretă, corectă, fără pretenţii absurde, cult şi în stare să aprecieze un concert de muzică clasică. E înţelegător şi îţi dă dreptate (aproape) totdeauna . Ştie să sorteze lucrurile pentru maşina de spălat şi să facă o listă de cumpărături pe care să nu o uite acasă când se duce la Carrefour. Iubeşte copiii şi se implică în jocurile lor, la schimbat scutece, baie şi ce se mai întâmplă prin casă . E capabil să se ducă la hipermarket cu doi copii mofturoşi în dotare (aşa cum sunt capabile majoritatea mamelor) şi să nu-l uite pe nici unul când pleacă acasă. Chiar dacă a uitat când e ziua pisicii tale, a doua zi vine cu un buchet pentru ea, unul pentru tine, şi-o pungă de wiskas. Dacă pleci în delegaţie, îşi aduce aminte să ude totuşi nenorocitele alea de flori din casă care îţi fac ţie plăcere. Dacă pleacă în delegaţie, te sună des şi mult şi nu-ţi face în ciudă spunând că, de fapt, leneveşte toată ziua şi înoată la piscina hotelului unde sunt cele mai tari tailandeze în arta masajului. E perfect capabil să-şi facă singur bagajul pentru concediu fără să uite lucrurile esenţiale.

Pe lângă aceste amănunte, e un barbat care doreşte să-şi asume responsabilităţi şi nu lasă totul la întamplare…

A voastră Miruna

 Loading ...

Iniţialele dragostei

Mai întâi vă rog să ascultaţi cuvintele acestei melodii:

Se spune că iubeşti cu adevărat o singură dată-n viaţă. Ei, aş! Ar fi înfiorator de dureros dac-ar fi aşa. Ce-nseamnă “cu-adevăratul” ăsta? De ce nu pot să iubesc 10 bărbaţi? Uite c-am putut! Şi pe câţiva deodată! Platonic, neplatonic, ce mai contează? În final rămâne sertarul cu amintiri, de dragoste, că ai iubit şi că totul a fost reciproc, că n-ai stat să te mai gândeşti la prejudecăţile, morala şi invidia altora şi ai făcut aşa cum te-a dus pe tine capul şi că nu regreţi nimic. Pentru c-a fost ceva ce ai trăit la intensitate maximă, cu fiecare celulă a ta şi care ţi-a adus atâta satisfacţie încât, atunci când te uiţi în urmă, ai impresia că ai trăit poveşti, nu realitatea. I-am iubit pe L, pe B, pe G, pe doi de C, pe M, pe W si pe S (cu W a fost doar o iubire flamboiantă, de la distanţa, o iubire neconsumată cum s-ar spune… dar ce iubire!). Însă nu vorbesc acum despre asta. Cu L şi B au fost relaţii plăcute, iubiri “mari”, dar platonice. Cu G o iubire specială, din aia care te face să tremuri la ani distanţa… cu unul din C şi M cele mai tandre, dulci şi intense iubiri. Cu celălalt C, scurt şi nebunesc. Iar cu S prea puţin, prea târziu…

Tu te uiţi la ele şi nu vezi decât nişte iniţiale. Banale, ca oricare altele. Eu văd călătorii, zile şi nopti de reguli încălcate, de aşteptări, flirturi, telefoane, întâlniri, aeroporturi şi hoteluri.Nu mă aştept să fiu înţeleasă de cei care-au trăit iubiri cuminţi, cu întâlniri prin parc, trandafiri şi declaraţii siropoase. Dar măcar nu judecaţi ce nu înţelegeţi, că cineva s-a abandonat unor relaţii mai mult sau mai puţin convenţionale. Am avut nevoie să trăiesc nebuneşte ca să fiu fericită. După toate aceste trăiri şi iubiri am ales una singură, sunt femeia unui singur bărbat şi n-aş schimba niciodată asta.

Am iubit mult, dar nu ştiu dacă tot de-atâtea ori am fost şi îndrăgostită. Pentru că dragostea nu înseamnă numai freamătul fluturilor din stomac şi nopţi pierdute. Dragostea se probează în timp. Iar eu vreau să continui să iubesc. Aşa cum respir. Egal şi adanc. Pentru totdeauna.

Voi… cum iubiţi?

A voastră Miruna

 Loading ...

Secrete

Pe vremea când locuiam într-un cartier bucureştean cu blocuri apropiate unele de-altele, obişnuiam să mă uit seara şi vedeam luminile celorlalte apartamente, uneori siluete distingându-se la ferestre. Şi mă gândeam mereu cine or fi acei oameni, care e povestea vieţii lor? Nu, nu mă interesează telenovelele doar că sunt pasionată de psihicul uman şi mai ales de ce ascunde el.

Sunt convinsă că fiecare persoană are propriile secrete. Unii par precum o carte deschisă dar nu poţi băga mâna-n foc că aceea e realitatea, iar unii sunt atât de introvertiţi încât te întrebi dacă vei reuşi vreodată să cunoşti măcar o părticică din sufletul lor. Mie îmi plac teribil de mult secretele. Dar nu ştiu (şi nu sunt sigură c-aş vrea să aflu) secretele altora. Mă bucur însă de secretele mele, că există lucruri pe care doar eu le cunosc, le-am trăit, le-am gustat şi m-am bucurat de ele. Amintiri care nu se vor şterge niciodată. Uneori simţeam nevoia să le împărtăşesc ,dar sunt unele secrete pe care e mai bine să le porţi doar cu tine. Pentru că suntem atât de vulnerabili. Pentru că la un moment dat totul se poate întoarce împotriva noastră. Cred că mulţi au fost dezamăgiţi astfel. Dispreţuiesc persoanele care nu ştiu să păstreze discreţia. Din câte îmi pot aminti, probabil în afara perioadei copilăriei şi-a sincerităţii totale, am păstrat cu sfinţenie secretele încredinţate.

Până la urmă, la ce-s bune secretele dacă doar tu te bucuri de ele? Simţi poate nevoia să le spui unui prieten apropiat. Dar dacă ai făcut ceva ieşit din comun, ceva ce societatea consideră a fi intolerabil? Dacă ai dat la o parte toate regulile şi ai trăit la un moment dat fără să dai socoteală nimănui, răsturnându-ţi toate valorile şi aşteptările tale şi ale celor din jur? Ai avea curaj să povesteşti despre asta? Ai putea să trăieşti astfel?

Spune-mi un secret doar… există lucruri care vor rămâne mereu… nespuse?

A voastră Miruna

 Loading ...