Buni

Publicat în categoria Confidenţe de Adriana

Buni are 84 de ani, merge în pasul ştrengarului cu furca-n spate, calcă desculţă prin toate bălţile de pe drum (se şi întoarce dacă a ratat vreuna) şi sare gardul la vecina că durează prea mult să iasă la drum, să meargă pană la poarta vecinei şi să intre. Se enervează când alte babe pun sare pe gheţuşul făcut de copii şi merge la biserică doar ca să facă mişto de popă.

Când vin pisăloagele în vizita are un stil unic de a le scoate afară: le povesteşte, le tot povesteşte, mergând spre poartă, le scoate în drum povestindu-le şi la un moment dat dispare. E criminal sa vezi babele care stau in mijlocul drumului, uimite, “oare cum am ajuns aici? că parcă voiam să-i mai spun ceva…” şi le e ruşine să se întoarcă. Stau acolo câte un minut, două, gândindu-se, şi pleacă la fel de nelămurite.
Când eram mică, se certa cu noi toată ziua. O văd acum cum se ceartă cu copiii mei şi imi dau seama câtă plăcere îi face să-i provoace, ca să poată să-mi spună dup-aia că-s răi de gura ca mă-sa. Buni a mea se ceartă cu tot ce mişcă, cu oala de pe sobă “da’ ce te stropşeste?”, cu găinile, cu porcul, cu pisicile, cu câinele… Strigă odată “obraznico!” şi toţi fug să se ascundă - câinele în coliba lui, pisicile sub paturi, găinile în şură, ţărcile la vecini, cred că şi muştele o taie de-acolo.

Tot satul îi ştie de frică. Nu pentru că ar fi rea, sau pentru că se ceartă cu ei, ci pentru că e atat de sarcastică si ironică încât niciodată nu ştiu bieţii oameni dacă vorbeşte serios sau face mişto, şi toţi prietenii mei care o cunosc o iubesc. Când a venit prima dată la mine după ce m-am căsătorit, stăteam într-un apartament închiriat împreună cu cumnata mea şi cu prietenul ei de atuci (soţul de acum). Buni se plictisea în casă, aşa că-şi căuta de lucru, ne facea de mâncare, şi tocmai ne făcuse un popricaş cum numai ei ii iese, când a venit de la şcoală cumnatu’meu, şi i-a pus omului mâncare în blid. Săracu’, s-a ars groaznic, şi în loc de compasiune s-a trezit că-i spune “da’ cum sa frigă, că de-abia am luat-o de pe foc?!” cu o uimire atât de sinceră, că bietul copil nu ştia cum să reacţioneze, i se părea imposibil să facă batrana mişto de el, da’ nici în serios nu putea s-o ia. Şi-n ziua de azi merge mai cu plăcere la buni decât acasă la bunică-sa.

Nu-i timidă deloc, intră în vorbă cu oricine, fără sa fie băgăreaţă, şi ştie şi cum să-i taxeze pe băgăreţi, ca sa le treacă ideile tâmpite. Dacă ai noroc şi te place, râzi până te doare burta. Şi nu de la scoruşe.

Are un talent extraordinar de a “citi” omul, e un psiholog înnăscut, cu şapte clase, şi n-o poţi prosti oricât de mult ai încerca. În schimb ea profită fără ruşine de imaginea de “bătrână venerabilă” ca să te ducă de nas unde vrea, şi reuşeşte să te învârtă cum vrea, asta în cazul în care nu cedezi nervos.

A voastră Adriana

 Trimite acest articol prin email  Loading ...