31
Ce vor fetele?
Publicat în categoria Confidenţe de Sara
Având în vedere că şi eu fac parte din această categorie enigmatică, ar trebui să ştiu răspunsul. În ultimele zile am ajuns la concluzia că nu răspunsurile sunt greşite şi nu-s femeile (cu mult) mai complicate decât alte specii (umane) cunoscute, ci pur şi simplu întrebarea nu e relevantă; bărbaţii ce vor? Râvnesc la femeia ca specie în sine… şi asta e relativ, pentru că nimeni nu vrea acelaşi lucru. Nu poţi întreba o femeie ce vrea, ce îşi doreşte, ce pretinde şi să afirmi că ştii răspunsul. Unele vor să plece în Italia să se mărite cu un baron, altele se văd la 30 de ani purtând dupiesuri şi coc franţuzesc, altele pur şi simplu se văd peste 10 ani ca la 18, copile, cu pielea catifelată, „de treabă”, sufletiste şi mai deştepte.
Eu nu deţin experienţă în domeniu, însă am observat, analizat şi concluzionat următoarea situaţie: niciodată noi nu vom avea totul, nu pentru că nu ni s-ar oferi, ci din simplul motiv că întotdeuna vom vedea şi vom dori să ne completăm din alte surse. Ca să fiu mai explicită, la 18-19 ani poţi iubi mai mult, mai frumos, mai pur decât la 40, dar asta nu va fi de ajuns niciodată: să iubeşti şi să fii iubită!
Eu asta îmi doresc, asta aştept, asta sunt… până la proba contrarie, până în momentul în care TU vei fi al meu mereu, când vei mânca cubuleţe de zahăr din mâna mea, când îţi voi spune „pleacă!” şi TU vei veni.
După asta mă voi simţi „îmbuibată” de tine şi voi ferici… cu tine, până când voi simţi nevoia de ceva amărui, care să mă facă să tresar şi atunci îmi voi da seama că nu am totul doar pentru că te am pe tine.
Trebuie să menţionez că nu am trăit o astfel de experienţă. Eu, în infantilitatea mea, încă sper, nădăjduiesc să îl iubesc doar pe el şi nimic nu m-ar mai putea tenta pentru că m-aş sătura în fiecare zi cu cea mai frumoasă şi delicioasă delicatesă! Restul ar fi aperitive reci.
Aş vrea să fiu ca voi… ar însemna experienţă, plăcere; aţi vrea să fiţi ca mine? Ar însemna iluzii de fericire…
A voastră Sara
Loading ...
Trimite acest articol prin email
4 comentarii. Tu de ce nu zici nimic?.
La 18 ani am inceput sa iubesc si am inceput si o minunata relatie si atunci credeam ca tot ce-i trebuie unei femei este iubirea si ca el sa-i fie alaturi mereu…ca asa va reusi sa rezolve toate problemele in viata. Dar acum, 2 ani mai tarziu…am terminat relatia…tocmai pentru ca ne-am dat seama ca e timpul sa ne ocupam mai mult de noi, eu de mine si el de el, sa ne construim cariere puternice, iar timpul nu ne-ar mai fi permis o relatie. Asa ca am hotarat sa ne oprim. Iar acum, gandind la rece, imi dau seama ca…in viata ai nevoie de o poveste intensa de dragoste, pe care sa ti-o aduci aminte mereu si care sa te motiveze sa reusesti in viata. Am crescut si acum incep sa ma respect pe mine si sa ma fac respectata de ceilalti. In timp, va veni o alta iubire..insa niciodata nu va fi ca prima. Cel mai probabil, povestea urmatoare se va baza pe respect si pe incredere, pe sprijin reciproc…si mai putin pe pasiune si dragoste pura.
Deci…e greu sa-ti dai seama de ce are nevoie o femeie la un moment dat, pentru ca in timp, nevoile noastre se schimba, ne dorim mereu altceva, crestem, ne maturizam si nu ne multumim niciodata cu ce avem.
Ramona a scris ultima oară Dragostea dureaza 3 ani.
Si… e mare pacat ca nu ne multumim niciodata cu ceea ce avem, pentru ca niciodata nu retraiesti aceeasi experienta, indiferent daca e legata de dragoste sau de cariera. De acord, alte experiente apar, dar cele care te-au impins catre maturizare nu le uiti. Ba chiar ti le doresti din nou si regreti ca ai “plecat” si le-ai lasat. Foarte frumos mesajul transmis in articol Sara
, dar si comentariul Ramonei a fost pe masura.
Varsta n-are legatura cu dragostea. Sufletul nu ti se stafideste, poti iubi la 30 de ani ca la 18, iti poti pierde capul, poti crede ca el e unicul, sufletul pereche. Asta n-are nici o legatura cu faptul ca poate fi doar o parere, te poti pacali, poti inventa iubirea din lipsa ei .
Insa iubirea exista, e aia care te face sa simti ca nu poti fara el, si nu are varsta.
Si eu cred in iubire, in iluzia ei, si o prefer iubirilor prea constiente si calculate, care de fapt, nu sint iubiri.
Gândeşti frumos, Sara.
Foarte frumos…