Iul
14

I’m back

Publicat în categoria Confidenţe de Adriana

vacanta Tata are o vorbă: cel mai groaznic vin e “vin din concediu”. Mai ales dacă în concediu ai fost undeva unde era linişte.
Începe cu drumul: ai senzaţia ca e prea mare traficul, că maşinile trec prea aproape de tine, că toţi depăşesc ca nebunii, că-s prea multe cisterne şi tiruri, că semaforul stă prea mult pe roşu şi prea puţin pe verde, că bicicliştii sunt turbaţi, că banda ta e prea îngustă, că toţi pietonii trec pe roşu, babele merg prea încet…

Pe urmă ajungi acasă: frigiderul e gol, că nu erai nebun să laşi mâncarea două săptămâni şi să risti să te trezeşti cu cine ştie ce forme de viaţă pe-acolo, becul de la baie s-a ars, că l-ai uitat aprins, florile sunt supărate (dac-o prind pe cumnată-mea în următoarea săptămână o scalpez), e prea cald, că geamul n-a fost deschis de tot, praf, coşul de gunoi n-are sac (şi ce mă enevează că mă prind abia după ce am golit scrumiera), nici o firmă nu mai face livrări la ora aia şi pe deasupra mirosul de la mâţele blocului se ridică până la etajul trei.

Trebuie să faci un duş, să despachetezi (adică să goleşti bagajele la spălat, că nu facem la ora aia discriminări, mai ales ca Veta, maşina de spălat, nu ştie ca unele haine n-au fost atinse), să cauţi ceva de băgat în gură (misugei cu zahăr), să te cerţi cu zăoanu’ “ba tu trebuie să te duci după o cola rece, că io am făcut altceva” şi în general ai de făcut o serie de chestii care te calcă pe nervuţ mai rău decât de obicei.

A doua zi trebuie să te duci la o nuntă (1,2) (să nu-ţi imaginezi că poţi să-ţi revii după drum), aşa că de dimineaţă calci cămăşi, iţi dai seama că rockeru’ de zăoan n-are pantofi (cum prinde momentul, cum îi dă) şi tu n-ai ruj, spumă de păr, rimel şi fard (nu râdeaţi, că tot aveam ceva: eyeliner şi ceva foarte sclipicios de la fiică-mea) şi nici măcar o pereche decentă de ciorapi, so, iute la cumpărături. Şi nunta, după liniştea de la buni, să-ţi cânte un acordeonist din sud ceardaşuri şi braşoveanca, nu zic de cum i-au ieşit dansurile de pe la Cluj, căldura sufocantă dintr-o sală plină, scaunele acoperite cu porcăria aia de satin cu fundă la spate, ca să am eu de ce-mi înnoda tocurile… oh, god! Bine măcar că mi-au dat bere şi nu vrăjeli gen martini şi campari (au dat şi de-alea, dar au avut bunul simţ să întrebe înainte să-mi pună paharele în faţă). Dar de nuntă vă povestesc mai târziu, că să mă pot lăuda cât de sexy am fost.

Apoi vine criminala zi de luni, când ajungi la lucru şi începi să auzi: bine că ai venit, că trebuie să faci aia, şi aia, şi aia, şi să nu uiţi de aialaltă. Sun-o pe X, că te-a căutat de-a înnebunit, trimite şapte mailuri, că io nu ştiu cum, printează patrusutedemii de hârtii că io n-am vrut să mă bag în calculatoru’ tău…

Şi curăţă trei zile după isteţii care nu se pot abţine să facă mişto de proşti şi proştii care pun întrebări cretine pe forumuri.

Încă nu mi-am revenit. Vă rog insistent să n-aveţi pretenţii să scot ceva intelijent. O să ajung la concluzia că mai bine nu plecam în concediu ca să nu am de unde să mă întorc.

A voastră Adriana