18
Îmbătrânesc
Publicat în categoria Confidenţe de Adriana
M-am tuns săptămâna trecută. Treceam pe lângă un coafor de cartier şi am văzut-o pe tanti coafeza în drum, la o ţigară. Am întrebat-o dacă-mi poate face programare şi mi-a spus că n-are pe nimeni, aşa că mă poate tunde pe loc. Zis şi facut, deşi „pe loc” s-a făcut aproape o oră.
Acum îmi pare rău. Nu pentru că mă pot pieptăna cu prosopul sau pentru că nu mai scot la duş câte un pumn de şuviţe şi nici măcar pentru că dimineaţa îmi stă părul ca unui punkist, ci pentru că azi am vazut câte fire albe de păr am. Ce vorbesc eu… „fire”! Sunt şuviţe de-a dreptul! Azi dimineaţă am crezut că am ceva făină în cap!
Ceea ce e dubios e că oamenii au reînceput să-mi spună „domnişoară”, aşa că aş putea deduce că freza cea scurta mă întinereşte, nu? (mie nu mi se pare că-s schimbată, dar de altfel când mă întreabă cineva câţi ani am, primul impuls e să spun „23”).
Şi asta mă face să mă întreb dacă nu-s uşor caraghioasă: mă simt ca la 23, mă îmbrac ca la 23, mă port ca la 23, şi când colo eu am tâmplele grizonate. Ar trebui să-mi vopsesc părul, eventual să-mi pun puţină pioctanină, albastru de metilen sau fuxina în cap, să port fuste lungi şi drepte, ruj ciclamen şi să-mi desenez sprâncenele cu creion dermatograf „Ada” de la Farmec. Să-mi pun naftalină în dulap (damn, I hate that smell) sau săculeţi cu cimbrişor, lavandă sau tutun, să port pălărie de paie vara şi de fetru iarna, paltoane lungi şi mânuşi de dantelă. Şi desigur, tocuri şi poşetă, exceptând sâmbăta dimineaţa, când o să mă duc la piaţă cu paporniţa.
Acu’ să nu începeţi să mă consolaţi, că vă bat. N-o să ajung niciodată una din babele care pune sare pe gheţuşul copiilor. Sau dacă ajung, promiteţi-mi că mă împuşcaţi. O să port blugi şi tricouri negre (emo, da, da, ştiu), adidaşi şi bocanci până la adânci bătrâneţi. O să scriu pe blog făcând pe deşteapta ca şi până acum. O să am prieteni de 17 ani şi când o să am eu 65. Şi o să mă simt de 23 toată viaţa.
A vostră Adriana
Trimite acest articol prin email




6 comentarii. Tu de ce nu zici nimic?.
Sincera sa fiu…imi pare rau ca ai ajuns la o varsta inaintata, dar e un lucru bun ca te simti ca la 23 de ani, felicitari!bafta in continuare!
De cele mai multe ori freza scurtă întinereşte şi mama tot aşa e tunsă,dar ca să simţi ca la 23 de ani e un lucru foarte bun, nu contează vârsta deloc
tu ai ceva cu 23
poate ne spui si noua ce s-a intamplat in anul ala.
Ce varsta inaintata?minciuni:-L. Eu cand vorbesc cu tine, vorbesc mai lejer decat cu colegele din clasa(cand vorbesc pe forum, ca direct nu am apucat niciodata). Eu nu mi te imaginez nici macar mama, dar batranica. Sa mai cresc si eu un pic, si poate iesim la o bere:D
Flory16s last blog post..capital.ro s-a relansat
LiaLias last blog post..De ce sunt incruntata in pozele din acte?
Pai, sa vedem: am implinit 23, am ramas gravida, mi-am dat licenta, m-am maritat, am facut un copil, m-am mutat… cred ca mi-am trait destul de bine viata in anul ala
Adrianas last blog post..Copil … cu copil