16
Ne ducem dracu’ …
Publicat în categoria Discuţii de AdrianaMă uit pe geam, din lipsă de activitate, şi văd trecând în grupuri de doi-trei o mulţime de liceeni. Ar trebui să fie la şcoală, sau în pat dacă au ore după-amiaza. Probabil vin sau se duc la meditaţii, majoritatea au câte un rucsăcel amărât în care încap maxim două cărţi şi un pix. Şi nu mă pot opri să mă gândesc: când s-a ajuns aici? De ce?
Îmi amintesc ca mi se parea snobismul suprem să faci meditaţii. Adică altă metodă mai interesantă de pierdut timpul şi stricat banii nu se găseşte? Să te duci, după ce freci menta la şcoală, la un profesor, altul sau acelaşi, ca să-ţi mai spună o dată acelaşi lucru, ca să mai faci o dată aceleaşi probleme, ca să mai citeşti o dată aceleaşi comentarii? Aveam în clasă trei sau patru colegi care “luau ore”, pe motiv că admiterea la facultate e grea. Nici nu se punea problema să faca meditaţii pentru bacalaureat, săracii, cred că am fi făcut mişto de respectivii un an întreg.
Acum se duc la meditaţii copii de clasa a cincea. Mai au ani buni până la primul lor examen, au tot timpul din lume, şi ei fac meditaţii. Ce s-a întâmplat cu “tata mă ajută la mate şi mama la română”? Cu ” mă duc la Anca să învăţăm la chimie”, sau “mă, grasule, hai până la mine că nu-mi iese testul al şaselea”? Când a murit “doamna profesoară, n-am înţeles!…”?
Toată lumea se plânge că programa e prea încărcată, că materia e prea densă, că elevii sunt stresaţi, că n-au timp să înveţe… cred că sunt eu sucită, dar mi se pare că nu se face nici 50% din tâmpeniile pe care le faceam noi. “În epoca mea”, that is. Mai degrabă nu mai au părinţii vreme sau chef să-şi contoleze picii de teme, să-i asculte… Pe mine mă enerva mama îngrozitor: în fiecare zi “ce-ai făcut la şcoală? Teme ai?”… da’ mai lasă-mă, fomeie, în treaba mea, crezi că nu mă descurc!? Sau tata “aia ai înţeles-o? Aia ştii s-o faci? Nu vrei să te ajut?”… nu, nu vreau, că dacă încerci să mă ajuţi iar o iei de la Ana şi Caiafa şi volumul sferei şi teorema celor trei perpendiculare şi cum se extrage rădăcina pătrată până adorm cu capul pe masă.
Poate profesorii nu mai ştiu să-şi predea lecţiile în aşa fel încât să nu-şi plictisescă de moarte elevii. E drept că şi programa şcolară e de-a dreptul idioată, nu ştiu care-or fi fost deştepţii care-au făcut-o, dar e clar că n-au auzit în viaţa lor de logică şi n-au văzut un elev în bancă de când şi-au terminat liceul. Mă mai mir că din ce în ce mai mulţi scriu “auzi-ţi”, “intra-ţi”, “scump-o”… în curând o să văd “castrave-ţi” şi “telefon-ul”. Beşinoşii ăia bătrâni de la academie au gasit de cuviinţă să declare corect “întro” şi “niciun”, că doar e mai simplu să spui “merge şi-aşa” decât să-ţi complici existenţa încercând să-i înveţi. În definitiv, mai uşor se adaptează un copil deştept la o tâmpenie decât un prost adult la scrisul corect.
Şi am auzit că se mai poartă metoda “ţinem copilul în note mici, că poate-l trimite mă-sa la ore suplimentare la mine”. Tare aş vrea să văd eu profesorul sau profesoara care-mi face figura asta şi nu se trezeşte “întro” dimineaţă cu nasul mutat la spate. În definitiv, de la cei care au fost la cheful lui Vanghelie te poţi aştepta la orice, că nu cred că un profesor serios are subiecte comune cu unul “care este almanahe”.
Şi totuşi, cum e posibil ca trei sferturi dintre elevi să aibă nevoie de meditaţii? Că, saracii, chiar au nevoie de ele, restul de un sfert le fac pentru că le face toată lumea, doar n-o să-ţi laşi copilul să ajungă ultimul, nu? Aud acum că şi materia va fi redusă cu 30%, că va scădea numărul de ore la maxim 5, cu acordul medicilor, profesorilor, psihologilor… numai preafericitu’ mai lipseşte să-şi dea binecuvântarea. Mă aşteaptă vremuri grele, şi pline, că eu una n-am de gând să-mi las copilul să crească ignorant şi fericit şi cu mult timp liber, Becali reloaded.
Mă întreb cine naiba o să ne scoată din sistemul solar, presupunând că savanţii care încă n-au ieşit la pensie o să reuşească să ne ducă pe Marte. Ce ne facem după ce mor medicii de-acum? Cine o să mai proiecteze zgârie-nori? Se termină petrolul, cine o să găsească un nou combustibil? Şi, la naiba, cine o să mai repare bug-urile din Windows?
A voastră Adriana
Trimite acest articol prin email




4 comentarii. Tu de ce nu zici nimic?.
Ai mei mi-au plătit meditaţii la mate încă din clasa a V-a, şi nu pentru că nu ma descurcam, ci pentru că mi-a placut matematica şi am vrut să lucrez in plus… şi aşa am ţinut-o până într-a XII-a. E drept că nu am facut cine ştie ce performanţă, dar şi în ziua de azi îmi lipsesc clipele alea de sclipire în care ca într-un flash îmi trecea prin minte o noua metodă de rezolvare, iar matematica a rămas una din pasiunile mele puse la răcoare. Este totuşi un semn de întrebare faptul că în ultima vreme mulţi elevi de şcoală generală şi liceu susţin că nu fac faţă fără “proful de pregă”…. deci, poate că ai dreptate, chiar ne ducem dracu’….
Zmeuricas last blog post..1
N-am facut nici o ora de meditatii, nu pentru ca as fi fost cine stie ce geniu (sunt, da’ nu spun) ci pentru ca profesorii pe care i-am avut, cu mici exceptii, si in generala si in liceu, erau capabili sa-si faca elevii sa priceapa lectiile din timpul orei. Am facut in schimb sute de probleme ca tema. In generala, profa mea de mate zicea “cinci pagini de Petrica”, in liceu, aia de fizica nu dadea niciodata mai putin de “zece Hristev”… Profa de romana era in stare sa te manance daca te prindea ca n-ai citit romanul (si cred ca daca vreunul i-ar fi spus “am vazut filmul” facea infarct). Sper sa nu ajungem la vorba unui alt profesor: “o sa stim din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai putin, pana cand o sa ajungem sa stim totul despre nimic” - definitia specializarii.
Adrianas last blog post..Ne ducem dracu’ …
Adriana, nu ne stim noi, dar daca imi permiti sa dau cu presupusul as spune ca ai terminat de mult liceul si nu mai tii minte cum era, sau poate era altfel?
Eu am avut nevoie intr-un timp de meditatii la mate ptr ca am avut o profesoare prea invarsta sa fie instare sa predea calumea. Da, sunt cazuri cand este nevoie! Ai mei nu m-au trimis niciodata la profesorii care predau la scoala ci la altii iar cand am prins o profesoara de romana mai nesimtita care, vorba ta, tinea elevii cu note mici si facea ore particulare cu cate 7 deodata tata mi-a raspuns exact asa “Lasa fata mea ca.. cate un 3 nu strica, macar vei fi toba de carte ptr examene. N-ai crescut in strainatate sa iei ore de romana!”
Au trecut, e drept, vreo 15 ani de cand am terminat liceul, dar mai tin minte cate ceva
. Ai dreptate, era altfel, asta incerc si eu sa spun: majoritatea profesorilor veneau la lucru cu placere, si isi faceau si meseria cu placere. Asa se face ca eu, si colegii mei de generatie, n-am avut nevoie de meditatii, asa cum au copiii de acum, carora li se preda dupa metoda superpedagogica: “faceti un proiect”, “conspectati” si “cititi ce-a zis criticul X”. Nu spun, e bine ca invata sa lucreze in echipa la anumite proiecte, sau singuri la altele, dar atunci care mai e sensul mersului la scoala, ca astea le pot face si de acasa?
Adrianas last blog post..Copii părăsiţi de părinţi