Din studenţie

Publicat în categoria Dulce de Adriana

Când am intrat la facultate şi m-am dus în alt oraş am fost entuziasmată. Eram “de capul meu”, nu mă lua nimeni la bani mărunţi (”unde-ai fost până la ora asta, că-i întuneric afară de juma’ de oră!”, “cu cine te duci? ce-i mă-sa? ce-i tac-su? învaţă bine?” etc), nu-mi lăsa nimeni de lucru (”să cureţi cartofi, să întinzi hainele, să duci gunoiul şi să aspiri”), nu mă întreba nimeni ce teme am, dacă am învăţat… rai, nu altceva. Eram în al nouălea cer, plecam şi veneam când voiam, cu cine voiam, unde voiam, şi nu-mi imaginam că poate exista o viaţă mai bună. Stăteam în chirie la un fel de unchi cu o prietenă de familie şi nu-mi doream nimic mai mult.

La un moment dat respectivul unchi a declarat că vinde apartamentul, aşa că vâju cu fetele în camin. Bine, s-a dovedit până la urmă că problema lui era că nu mai avea unde să-şi aducă mândrele, dar asta e deja irelevant, important e că a fost musai să plecăm cu căţel, cu purcel în cămin. N-aş putea spune că m-a supărat chestia asta, dar nici pe departe nu mi-aş fi imaginat că abia atunci începe sa fie cu adevarat frumos şi că prietenii din perioada aia vor fi cei mai buni din lume ;).
Îmi plăcea în complex, aveam permanent senzaţia că sunt în tabără la mare. Adoram mirosul de săpun şi şampon care domnea pe holuri, şlapii târşiţi în drum spre cameră, gălăgia din oficiu, cetele de fete oprite la o bârfă pe hol; dormeam ca un lemn, îmi ţineam hainele în valiză (ultima venită, deci n-aveam dulap) şi încercam din toate puterile să socializez şi eu cu lumea (timidă şi sălbatică, deh).

Apoi au început parţialele, şi s-au umplut sălile de lectură de n-aveai loc să arunci un creion şi, de altfel, să te ferească Dumnezeu să scapi unul pe jos - ce priviri îţi împuşcau medicinistele…
Aşa că, având în vedere faptul că eu vorbesc singură (mai precis înjur) şi am tendinţa să-mi împrăştii cursurile peste tot când învăţ, trebuia să mă duc la sala aia de lectură doar noaptea, mai precis după 12-1.

Într-o noapte mă hotărăsc eu că ar fi cazul să nu mai frec menta şi să pun mâna pe carte, îmi fac un kil de cafea, îmi strâng şatra şi mă duc să mă apuc de toceală. Dezamăgire (şi nu prea, că nu pot să spun că dădea pe-afară cheful de învăţat din mine): mai erau vreo trei gagici în sală, şi printre ele şi o colegă de-a mea. Citesc eu pe mutra ei chef de învăţat ca al meu, o întreb politicos dacă nu vrea o cafea, ea vrea, îi umplu stacana şi ieşim pe hol, că nu se poate cafea fără ţigară. Pe hol ne-am apucat de povestit, de amintiri din liceu, de foşti colegi, de actuali colegi… ne şi găsisem, naiba ştie cum, campioanele căminului la bătut din gură, scorpii cinice şi fără respect. Când am văzut noi că s-a golit sala, ne-am dus să ne apucăm de lucru, doar aveam examen la chimie analitică, dar ne-am prins repede că în condiţiile alea nu se poate învăţa: se terminase litrul de cafea, şi nu mai aveam nici ţigări.
Eu mă duc să mai fac un litru, ea se duce să ia ţigări. Acu, dacă aveam provizii, trebuia să le şi utilizăm, aşa că ne-am aprins ţigările şi ne-am umplut cănile şi ne-am apucat cu drag şi spor de… bârfe, că doar nu era să ne apucăm de învăţat.
Pe la 4, ajungem la concluzia că n-are nici un sens să ne mai obosim, oricum nu ne mai intra nimic în dovleac, ce-o fi, o fi, şi că ar fi mai bine să ne ducem la culcuş, măcar să ne trezim la timp. Eu, huhurez de felul meu, declar că mai rămân, poate-poate se prinde ceva de mine, ea se duce în camera ei. Sigur că nu s-a prins nimic, aşa că până la urmă mă duc şi eu spre cameră, şi mă opresc la uşă lovită drept în cap de-o revelaţie: dacă io mă culc la 5, cine naiba se mai trezeşte la 7? Nimic de făcut, decât să mă întorc în sala de lectură şi să aştept să treacă vremea, mai fac o fiţuică, mai pun un curs în ordine…
Pe când munceam eu mai cu spor, aud că se deschide uşa. Mă întorc şi-mi văd colega în prag, cu nişte ochi cât cepele, injectaţi şi roşii
- Să-ţi f#ţi cafeaua!… Mai ai? Mere dracu la examen!

Aşa mi-am cunoscut cea mai bună prietenă. De altfel, în cămin mi s-au întâmplat cele mai bune lucruri din viaţa mea, aşa că, fraţilor, dacă mergeţi la facultate, faceţi un efort şi staţi in cămin, ca sa nu treacă studenţia pe lângă voi.

A voastră Adriana

 Trimite acest articol prin email

 Loading ...