03
Prima iubire
Publicat în categoria Dulce de Oana
„Atunci când totul va fi povestit şi repovestit de mai multe ori , atunci când lucrurile prin care am trecut ,momentele pe care le-am trăit , paşii pe care i-am facut pentru el, se vor transforma în amintiri depărtate, va rămâne doar, pur şi simplu,iubirea adevărată ” P.Coelho
Se spune că prima iubire nu o poţi uita niciodată , în cazul meu aşa este. Prima iubire o cunoaştem când încă suntem prin genereală sau liceu , este pasul către o altă lume de cea a păpuşilor şi maşinuţelor , perioada în care suntem plini de iluzii, vise , veselie şi chiar considerăm că putem muta munţii din loc pentru acea pesoană.
Atunci când o întâlneşti te schimbi radical , te faci mai frumos, deja crezi că ai crescut îndeajuns încât să poţi iubi şi sa oferi totul. Se mai spune că prima iubire aduce şi prima decepţie , momentul în care nu mai eşti copilul de altadată , drumul spre maturitate.
La mine nu a fost aşa. Prima mea iubire a fost un prieten de familie care nu-l suportam deloc. Întâlnirile dintre ai noştri nu au făcut decât să ne apropie şi să ne facă să cunoaştem mai bine şi să ne îndrăgostim unul de altul fară să ne dăm seama. Am acceptat asta, într-o noapte când el m-a rugat să stau cu el că nu ii este somn. Atunci am putut fi singuri , fără să ne deranjeze nimeni. A început de la o strângere în braţe.
Din ziua aia am fost nedespărţiţi. Cunoscusem „prima iubire”. Copii, eu a IX a, el puţin mai mare. Vacanţa de vară. La bunici. Cum majoritatea dintre noi obişnuim să plecăm în vacanţă la bunici în diferite colţuri ale ţării, venise şi rândul lui. Ne despărţeau în jur de 500 de km. Atunci avea să ni se pună o anumită etichetă pe relaţia noastră.
Am realizat că iubesc cu adevarat, poate că mulţi nu înţeleg sau nu pot crede. Orele treceau din ce în ce mai greu, nopţile la fel, zilele erau interminabile, iar el acolo nu facea nimic altceva decât să se gândească la clipa în care vom fi unul lângă celălalt. Trecuse doar o săptămână, mai avea 2. Dar … s-a întors. Nu a mai putut sta acolo, departe de mine. Chiar ne iubeam …
Au urmat zile, luni frumoase alături de el , până când dintr-o ceartă de copii , ne-am despărţit. 14 februarie. Orgoliul , anturajul ne-a făcut ca acea zi să fie ultima zi impreună şi să ne facă să ne privim altfel. Au urmat zile în care ne întâlneam pe stradă , privindu-ne adânc, cu lacrimi în ochi, dar totuşi … mergeam mai departe. La începutul clasei a XIIa ne-am întâlnit într-un bar din greşeală. Noaptea avea să schimbe totul, cu toate că eu aveam o relaţie.
M-a sunat. Au urmat nopţi în care ne vedeam doar ca amici, apoi am început cu săruturi ca şi cum niciodată nu am fost despărţiţi. Am înţeles că în trecut greşisem amândoi, aşa că m-am desparţit de tipul cu care eram, pentru el, pentru prima mea iubire. Cu întâlnirile nocturne a trecut anul, eu vroiam altceva. Vroiam să fim împreună tot timpul, aşa că l-am pus să se hotărască. Nu am primit nici un raspuns. Am vrut să încep noul an singură, fară el, cu toate că-l iubesc. Luna ianuarie şi februarie au trecut în zbor, decăt cu priviri ce se întâlneau la semafor, din când în când.
1 martie 2008. Ajunsă acasă după o zi destul de agitată, încerc să adorm. Coşmaruri peste coşmaruri până când realitatea devenise un vis. Sună telefonul, răspund şi o voce destul de cunoscută mă ruga să ies afară să-mi ofere un mărţisor. Mă trezesc. Totul părea real. Iau telefonul, mă uit la apeluri … era numărul lui. Mă sunase! NU VISASEM! Îl sun repede… îl întreb dacă cumva mă aşteaptă… iar el cu o voce ciudată… DA!
Era 3 noaptea. Deschid uşile destul de încet , încât parinţii să nu mă audă şi plec. Era acolo , unde obişnuia să mă aştepte în fiecare noapte. Mă ia în braţe , îmi spune că i-a fost dor de mine şi plecăm. Îmbraţişările şi săruturile au spus totul ; am trecut amândoi prin multe, au tecut anii peste noi , dar în adâncul sufletelor noastre eram aceiaşi copii care se iubeau la nebunie.
Cu toate că simt că e o iubire care mă distruge, îmi taie aripile din zbor, dar care în acelaşi timp îmi dă curajul să lupt, să merg mai departe. Poate că ar trebui să încetez, dar când iau această decizie, se schimbă … mă caută, mă minte, trezeşte în mine sentimente pe care le credeam deja uitate.
După toate petrecute mi-am dat seama că nu l-am apreciat atunci când trebuia şi că după ce l-am pierdut , nu în totalitate , mi-am dat sema cât îl iubesc pe zi ce trece din ce în ce mai mult. Vreau să-i mulţumesc că a apărut în viaţa mea, că a schimbat-o din nimic în ceva şi din ceva în ceva mult mai bun şi că el e totul pentru mine. Pentru mine el a fost prima ,singura şi probabil ultima mea iubire.
A voastră Oana
Trimite acest articol prin email
Loading ...
11 comentarii. Tu de ce nu zici nimic?.
insemnarea asta este una plina de sensibilitate, prezinta primele trairi ale iubirii adolescentine şi citind-o m-a purtat inapoi in timp. Bravo colega!
“…totul va fi povestit şi repovestit de mai multe ori…va rămâne…pur şi simplu,iubirea adevărată…” Se intampla in viata sa iubesti dar sa fii ranit…iti iei viata de la capat, vrei sa uiti tot, dar amintirile sunt mereu in inima ta amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta…acel cuvant care venea din adancul sufletului…Acea expresie care te tulbura… Acel …“Te iubesc”…Am citit acest articol si mi-am amintit de foarte multe lucruri….e adevarat,”prima iubire nu o poti uita niciodata”…foarte tare articolul, mi-a placut , sincer…! Felicitari,Oana!
Din nou vorba “Nu-ţi dai seama de ceea ce ai alături până când nu pierzi acel lucru” se concretizează. Mă bucur însă că în cazul tău nu e totul pierdut. Dacă într-adevăr dragostea este atât de puternică, don’t miss your chances.
CrissA’s last blog post..Finally
intr-adevar prima iubire~adevarata~nu am sa o uit niciodata.
stefi’s last blog post..Razbunare
este super artikolul … prea thare …. e asa de romantik si sensibil … se vede ca ai scris ceea ce ai simtit in acel moment si se vede ca drogostea e inca vie in interiorul inimii tale … appo de iubire uite ce spune Johann Wolfgang Von Goethe =====> “Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.” … cam asa e si in cazul tau … ai iubit , iubesti si vei iubi intotdeauna ca in prima zi …. te pooop si felicitari …
ooo…iubire adevarata…iubire care respira de una singura…parca traieste de una singura…durere…lacrimi si mult mult romantism…un suflet de copil indragostit pe vecie de ceva pur …inocent…totul va fi din nou povestit peste ceva timp…desi a trecut ceva de atunci, vad k inima ta bate la fel de tare k la inceput…incredibil, ce poate face iubirea din tine…te “injunghie” iar cicatricea ce ramane nu se vindeca niciodata.
irinuka’s last blog post..Ce se poartă anul ăsta?
Ma bucur pt tine……
Cata dreptate ai,asa e prima iubire mai mult amara decat dulce,in urma cu 2 ani si jumatate am cunoscut un baiat fermecator,el a fost sincer cu mine spunandu-mi ca are iubita,dar pe mine nu ma interesa nimic mai mult decat acele momente pretioase pe care le petreceam cu el,nimic mai mult decat prezentul,nu vroiam sa stiu ce o sa se intample in viitor.Pentru prima oara in viata mea ma daruisem unui barbat…….la scurt timp incepusem sa locuim impreuna ,mai mult sau mai putin…..am fost impreuna duar 2 luni si jumatate…….dar niciodate nu am sa pot uita acele clipe minunate pe care le-am petrecut langa el,acele plimbari prin ploae,acele nopti perfecte cand ne prindea rasaritul suarelui imbratisati,dupa o noapte pline de iubire si de cuvinte amagitoare,pe care le asculti,nu stii daca sunt minciuni sau adevar,dar vrei sa le auzi din nou…….
Pe 20 iulie,m-am intors la parinti,in sufletul meu stiam ca nu am sa-l mai revad niciodata,dar ma minteam pe mine insumi spunandui ca o sa ma intorc pe 15 august…..acum ne desparteau 400 de km
prima saptamana fara el a fost cea mai cumplita saptamana din viata mea,nu puteam sa dorm,sa mananc,nu vroiam sa fac nimic….asteptam doar sa sune telefonul,pana intr-un moment cand a sunat si i-am auzit glasul care imi spunea ca intro marti la ora 12 o sa fie in gara la Rosiori…..sa vin sa-l vad!
Niciodata nu mi-am putut ierta acea greseala pe care am putut-o face….nu m-am dus la acea intalnire,iar la nr. de telefon pe care il aveam ,am renuntat,distrugand cartela,asa ca niciodata nu am putut afla daca el a fost in Rosiori,sau nu.Din acel moment am pierdud legatura pt. totdeauna,dar nu mi-am putut ierta greseala….
La scurt timp tatal meu mi-a facut cunostinta cu un baiat venit recent din Spania…..am inceput sa iesim impreuna,nu simteam nimic pt.el dar vroiam sa uit prima mea dragoste……asa am inceput sa fac o greseala dupa alta…pe 2 noiembrie eram deja in Spania…….acum am un an si jumatate decand sunt cu acest baiat…..dar inca nu am reusit sa uit prima iubire……nu e zi in care sa nu ma gandesc la el,cu toate ca acum nu ma mai doare,dar simt un gol imens in suflet,un gol care se numeste ….IUBIRE sau mai bine zis PRIMA IUBIRE!
As vrea sa ma intorc in Romania,dar mie frica,mie frica ca in momentil cand o sa ma intorc primul lucrul pe care o sa-l fac o sa fie sa bat la usa lui,dar in acelas timp ma gandesc ,cum as putea sa-i bat la usa dupa atata timp? daca usa o va deschide iubita lui,si daca o deschide el ,ce pot sa-i spun?
Acum eu mi-am refacut viata,sau asta cred,nu stiu….stiu doar ca inca ma gandesc la el
daca cineva are vreo idee de cum as putea sa-l uit asta e adresa me de email…:lavvyylavvyy@gmail.com
astept mesajele voastre si prima ta iubire
Nellyy….
[...] de asta! Însemnarea mea despre Prima iubire asta a fost şi încă mai este… o autodistrugere. Păcat, poate şi ei au fost pentru mine [...]
Mda…nasol pt tine, nellyy. Dar o sa treaca. Prima mea iubire a fo platonica si a durat vreo 3 ani. Si el ma iubea. Am crezut ca o n-o sa-l uit vreodata. Dupa, pe la 21 de ani, am cunoscut adevarata iubire. Prima iubire reala si adevarata. Primul sarut, prima imbratisare, prima relatie. Suntem impreuna de un an jumatate. Sunt cea mai fericita de pe pamant.
prima iubire este cea care creeaza termenii comparatiei.. prima partenera e cea cu care le voi compara pe viitoarele… pt simplu fapt ca e prima are parte de o amintire speciala,care dureaza vesnic..insa dupa prima iubire..urmeaza prima despartire,cea mai dureroasa..dupa care credem ca nu ne revenim niciodata…apoi,peste ani vedem cat de copii eram,ce moduri ciudate de a ne exprima aveam..si zambim.cu o urma de regret pe buze,cu o speranta in suflet,cu un sarut de la persoana de langa noi..trecem mai departe.infruntam realitatea de zi cu zi,gandindu-ne ce norocosi sau ghinionisti suntem pt ca am intalnit pe altcineva…oricum,prima iubire in mintea mea e doar un joc,in comparatie cu iubirea adevarata. o femeie e atat de complexa incat e nevoie de exagerat de multa prudenta pt o relatie fericita.dar merita..femeia e o ……coasta.dar e o coasta sfanta. eu am intalnit pe cineva care merita…