Revederea

Publicat în categoria Dulce de Cristina

Sunt cadru didactic de 21 de ani şi prin mâinile mele au trecut 5 generaţii de copii. Deja am început să pot să împărtăşesc din experienţa mea şi altora şi sunt mândră că toată strădania mea de-a lungul timpului a dat roade. Dar nu despre asta vreau să vă spun. Acum ceva timp m-am reîntâlnit cu învăţătoarea mea.

A fost o întâlnire emoţionantă, ne-am readus aminte de clipele când ne-am văzut prima dată sau de momentele frumoase petrecute în excursii sau de alte activităţi deosebite. Am vorbit şi de năzdrăvăniile pe care le făceam noi, copiii şi pentru care ne dojenea uneori. Am mers şi am mâncat împreună o prăjitură şi am băut un suc, apoi ne-am plimbat cred că în jur de două ore tot amintindu-ne de una de alta… Mi-am revăzut atunci întreaga copilărie, m-am revăzut în banca de la şcoală cu emoţiile mele, cu gândurile de atunci cu trăirile de atunci. Chiar dacă i-am urmat meseria şi am aproape 40 de ani, alături de dumneaei m-am simţit tot copilul timid şi foarte emotiv de atunci. Chiar dacă timpul şi-a spus cuvântul la amândouă, fiind împreună m-am simţit ocrotită şi alintată aşa cum era în copilărie când ceream sprijin şi-l primeam pe loc.

Ce vremuri…Putea să ne predea în voie nu era nevoită să alerge prin materie. Avea mult tact pedagogic şi multă, multă răbdare cu fiecare dintre noi. A aflat despre colegii mei care pe unde sunt, ce fac, câţi copii au şi era tare mândră de ei. Acum este o bătrânică ce-şi creşte cu drag nepoţii, dar pentru mine este aceeaşi persoană pedantă. Şi foarte importantă pentru universul meu. Şi foarte apropiată de inima mea. Şi prezentă în profesia mea.

Sunt mândră că i-am fost elevă, sunt mândră că mi-a dat dragostea pentru învăţătură, sunt mândră că la noi a funcţionat puterea exemplului. Mulţumesc pentru tot, doamna mea învăţătoare! Faceţi acelaşi lucru pentru dascălii care au reprezentat ceva pentru voi!

A voastră Cristina

 Loading ...  Trimite acest articol prin email