Sweet sixteen

Publicat în categoria Dulce de Adriana

Sună telefonul şi-ţi sare inima din loc. Până ajungi la el, realizezi că nu eşti normală! Cu fostu’ te-ai certat de-o săptămână urât de tot, nici o şansă să fie el; cu colega de banca nu te-ai certat de alaltăieri, totul e bine; diriga nu dă telefoane; mama, tata nu sună să te verifice, bleago, şi oricum eşti în regulă… de ce naiba te agiţi aşa? Mda, e un loser care vrea să-i aminteşti lu’ sor-ta că are întâlnire cu el, ţi se rupe, oricum n-o să se ducă. Înapoi la carte, mâine ai teză la mate. Intri în cameră, caietul de notiţe e pe jos, lângă pat; te întinzi pe canapea, bagi mâna sub pat şi scoţi Shogunul. Să citim.

Sună telefonul şi-ţi sare inima din loc. Până ajungi la el, realizezi că de data asta n-ai ascuns cartea, speri din tot sufletul să nu vină mama şi să se uite în camera ta în timp ce vorbeşti şi îţi juri că termini repede de vorbit.
Mda.
“salut, tu, ai învăţat?”
“mă laşi, citesc!…”
“si ce naiba facem mâine?”
“facem”
“auzi, stai să-ţi zic. Aseară am stat până la doişpe să învăţ. La doişpe m-am prins că nu pot, şi am stat până la două să găsesc o metodă de copiat. La două mi-a venit o idee genială!”
“aşa”
“fii atentă: vine profa, ne dă subiectele, io le scriu pe-o foaie şi mă cer la budă. Meda mă aşteaptă afară, îi dau subiectele, şi ora următoare te ceri tu la budă şi le iei. P-ormă le scriem în caiet şi luăm aşa, un 7-8, să nu se prindă profa”
Genial, tre’ să recunosti. Aveţi 3, 4, şi 5 în oral, trebuie neapărat măcar un 5 în teză. Oricum, ţi s-a luat un bolovan de pe inimă. Genială şi mândria liceului şi olimpica judeţului, şi ce bine că-i într-o clasă paralelă!

Sincer, mă mir că am trecut fără infarct de perioada aia. Emoţii la şcoală, la teze, la “Roz”, când apărea profa de istorie “haideţi, bambinuţelor, aveţi ora cu mine”, emoţii când suna telefonul sau soneria, emoţii când citeai, când scriai, când mergeai pe stradă, tragedie când te certai cu una dintre “prietenele pe toată viaţa”, agonie când se certau ele şi te prindeau la mijloc, extaz când te împăcai, isterie când îţi vedeai prietenul cu alta, palpitaţii când venea să-ţi explice că-i vară-sa… nopţi nedormite, zile când dormi pe tine, tone de cărţi de citit, sute de pagini de învăţat, kilograme în plus, în minus, albume noi, scrisori vechi… dumnezeule, câtă treabă aveam, niciodată nu-mi ajungea timpul şi nu apucam să termin toate chestiile de care mă apucam! Şi colac peste pupază, hormonii. Şi ai fetelor, şi ai baieţilor. Dubios cât de inteligent şi interesant părea Radu luna trecută, ce-om fi văzut toate trei la el? Păi nici nu se compară cu Ovi dintr-a doişpea B! Şi idiotul ăsta de-un metru jumate care nu mă lasă în pace, ce mă fac dacă Făt-Frumos crede că-s cu el? Nici nu pot să-i spun să se ducă naibii, mă-sa e medic şi am nevoie de scutiri… mă omoară tata dacă află câte absenţe am!

Sweet, sweet sixteen… mi-e dor de voi. De fiecare clipă. De zilele când îmi dădeam seama că aş putea muta munţii din loc, doar să vreau, dar uitam în secunda următoare planurile măreţe de salvare a umanităţii, ocupată fiind cu noii pantofi cu toc, de pasiunea şi intensitatea sentimentelor, de viteza cu care trecea timpul pe lângă noi… de mine. Mi-e dor de mine.

A voastră Adriana

 Trimite acest articol prin email

 Loading ...