22
Un colţ de rai
Publicat în categoria Dulce de AndreeaM
Întotdeauna am fost atrasă de colţuri. De parcă ar fi oferit siguranţă, de parcă m-aş fi ascuns. Desigur că acel cititor ce pretinde a ştii năravurile unei femei, m-ar cataloga drept „una care vrea să pară mai slabă”, căci indiferent de postura ce o încheagă într-un colt, insul pare mai mic. N-am cunoscut… N-am întrezărit niciun bărbat atras de miniaturi (asta dacă excludem lenjeria intima pentru bebelusi aruncată peste corpul unei femei mature). Acest lucru face un bărbat perfectionist? „Maximalist” ? În fine, ce e perfecţionismul? Pură dorinţă (deşi înclin către conştiinţă) de a fi perfect: nici bun, dar nici rău, nici frumos, dar nici urât, nici deştept dar nici prost, nici, dar nici. Sau mă înşel ? Perfectul constituie îmbinarea angulara şi complex structurată a psihicului cu fizicul; o completare şi relaţionare reciprocă între Yin şi Yang. Perfect ca un colţ.
Ce ar putea semnifica unghiul de 90 de grade? De ce 90 şi nu 127 de grade şi 34’ ? De exemplu, între şinele de tren, oriunde te-ai deplasa, în orice COLŢ al lumii, nu este o distanţă exactă, dar este constantă. Totuşi, chiar dacă sunt colţuri cu măsuri mai largi, colţuri ce depind, ce se agaţă de arhitectură ca de o mână din Rai, ele iau forma abstractului, neobişnuitului, şi îşi depăşesc fondul. Imaginaţi-vă o cameră fără colţuri. O cameră rotundă. Cerc. Cum e? O cuşcă, o învârtire în neant - incognito. Perfecţionismul, deci, se simte atras de „femeia-colţ”, de exactitatea unei picături de ploaie.
Raiul fără perfectul unui ceva, nu este. A fi sau a nu fi? Aceasta este întrebarea. A nu fi Rai, e Iad. A fi Rai e colţ, minimalizarea a tot ceea ce zboară şi ne înconjoara. Un colt de Rai… Nu e pleonasm ?
A voastra Andreea
Loading ...
Trimite acest articol prin email
4 comentarii. Tu de ce nu zici nimic?.
Niciodată nu mi-au plăcut colţurile
Îmi plac cercurile, sferele, spiralele, ouăle, arabescurile…prefer liniile curbe. Şi văd chestia asta ca o metaforă a faptului că nu totul e alb şi negru, linie şi punct, zero şi unu. Dar presupun ca e doar o manifestare subconştientă a faptului că-mi place în mod deosebit să-mi complic existenţa
Si mie imi place sa-mi complic existenta. Mereu o fac de fapt, fara sa-mi dau seama.
insa am scris textul privind un anumit colt, ma fascina coltul ala de clasa, nici pana acum nu am inteles de ce. cunosti sentimentul cand ti se pune pata pe ceva si te obsedeaza acel ceva? Ceva-ul ala a fost intr-o dimineata un colt pentru mine 
Nu prea cred că mi s-a pus pata vreodată pe ceva, dar mi s-a întâmplat de multe ori să fac o întreagă filozofie pornind de la ceva absolut nesemnificativ… tot un fel de obsesie e şi asta.
Adriana a scris ultima oară Un colţ de rai