Leacuri băbeşti

Publicat în categoria Sănătate de Adriana

Nu ştiu ce-i mai rău: să n-ai pic de imaginaţie, sau să-ţi fugă mintea la toate prostiile. Mă gândesc că totuşi a doua variantă e mai periculoasă… în definitiv, un om fără imaginaţie nu face rău nimanui.

Multă vreme am crezut că imaginaţia e un lucru bun. Ba chiar foarte bun, din multe belele am ieşit cu faţa curată şi fundu’ neînvineţit datorită ei. În familia mea sunt deja folclor minciunile mele: toata lumea ştie cum mi-am rupt eu sandalele pentru că m-a călcat excavatoru’ pe picior când aveam vreo 4 ani, dacă cineva bate câmpii prea mult se trezeşte imediat unul să spună “ştiu, ştiu, ca relieful Chinei” (oh, wait, aia nu v-am povestit-o… rugaţi-l pe Gabi s-o pună), scuzele inventate de mine ca să-şi poată prosti sora-mea grămada de adoratori, şi nici nu mai spun de la câte ore am chiulit şi câte absenţe mi-a motivat diriga - numai datorită imaginaţiei. De când am însă de-a face cu oameni creduli şi naivi, nu mai sunt sigură de asta.

DDe fapt, problema nu e imaginaţia, ci imaginaţia prostului. Şi faptul că prostul respectiv transmite informaţia altui prost, care face acelaşi lucru unui alt prost, până se ajunge la nişte chestii că şi pisica ar sta în coadă ca să se poata scărpina cu toate cele patru membre după urechi, întrebându-se “cum dracu’ s-a ajuns la asta?”
Exemplu uşor de urmărit până la origini: acum câteva zile întreba unul dacă-i adevărat că femeile cu grupa de sânge AB nu pot avea decât un copil. M-am gândit vreo jumătate de zi de unde-o fi scos ideea asta şi singura explicaţie care mi-a dat prin bostan e cam asta: cineva, o femeie cu AB, a rămas gravidă. Mai mult ca sigur, femeia respectivă avea rh negativ. Probabil că medicul a avertizat-o că din cauza sângelui va trebui ca în cazul în care vrea al doilea copil să facă un vaccin. Femeia o fi înţeles că din cauza sângelui ei al doilea copil poate avea probleme, a transmis informaţia vreunui prost care a transmis-o mai departe putin modificată… şi aşa se nasc miturile.

Bine, ăsta nu-i periculos. Dar mi s-a întâmplat să aud de tratamente minune: tuberculoza care se vindecă doar dacă faci o mociorleală din 7 kile de untură de bursuc cu nu mai ştiu cât lapte de capra, o filtrezi, o amesteci cu alcool şi o îngropi pentru o vreme, după care bei chestia aia, conform unui ritual pe care iarăşi nu mi-l amintesc. Să trecem peste faptul că nu prea văd cum faci rost de untura de bursuc, că laptele, de capra sau nu, e un mediu de cultură foarte bun, şi că dacă mai pui şi alcool bag mâna-n foc că te alegi cu o cufureală de dai colţu’ înainte să ajungă salvarea, vă daţi seama că un nene tuberculos care să zicem că supravieţuieşte, ar putea umbla fericit, crezându-se sănătos, printre noi? Sau că bolile de oase se vindecă dacă faci rost de-o rădăcină de la o buruiană minune, parcă untul-pământului, care are şapte metri, şi trebuie rasă şi lăsată la macerat în ţuică de prune, apoi băută după acelaşi ritual complicat… de parcă un nene cu reumatism ar putea căra o radăcină de şapte metri. Observaţi, vă rog, ca nu spun nici un cuvănt despre faptul că rădăcina aia ar putea fi otravitoare (chestie care nici nu contează prea mult, de fapt, cu atâta ţuică…).

Am mai auzit că dacă ai varicelă trebuie să te îmbraci în roşu, pentru ca bubele să iasă pe piele şi să nu se localizeze pe organele interne, că n-ai voie să te speli în urechi pentru că faci ciuperci (tot în urechi), că dacă porţi în buzunar un cartof sau o ceapă nu faci reumatism, ca herpesul trece dacă reuşeşti să faci o pisică să dea cu coada pe-acolo şi că durerile de dinţi trec dacă bagi un căţel de usturoi în carie (jiizăs, ce caverne ar trebui să ai!)

Cel mai haios leac pe care l-am auzit a fost unul pentru crizele de colici renale. Din nou, nu pot să vă spun exact schema terapeutică (unii ar putea crede că-s rău intenţionată şi nu vreau să vă împărtăşesc din miracolele medicinei tradiţionale, dar trebuie să ştiţi că adevărul e că nu mă puteam concentra, ocupată fiind să mă ţin de burtă ca să nu explodez de râs), ce-mi amintesc e că trebuia să tai în două o ridiche neagră, să o scobeşti, s-o umpli cu miere şi să bei lichidul rezultat. Dar toată treaba asta n-avea nici un efect dacă nu te tăvăleai pe covor, în sens orar, de exact 11 ori, la miezul nopţii.

O să mi se atragă atenţia că medicina naturistă câştigă din ce în ce mai mulţi adepţi. Că dacă leacurile băbeşti au fost eficiente de sute de ani înseamnă că până la urmă e ceva de capul lor. Da, măi fraţilor, nimeni nu zice că nu-i aşa. Berea e excelentă pentru rinichi, limba-oii pentru răni şi pentru tuse, zmeurul pentru cicluri neregulate, usturoiul pentru paraziţi, untul e mai bun decât orice cremă anti-rid, aş putea să vă înşir zeci de tratamente de-astea, că ş-aşa se uita oamenii la mine ca la felul cinşpe când le spun să bea ceai de cimbru şi să nu mai înghită pastile, numai că eu nu despre aia vorbeam. Eu vorbeam despre tratamentele născute din imaginaţia hiper-reactiva a câte unuia, combinată cu naivitatea altuia şi cu faptul că prin transmiterea de la prost la fraier se pierde fix sămânţa de adevăr şi se exagerează ritulalul. Aş vrea să-l văd pe cel care e conştient că nu descântecul, ci cărbunele te face bine.

Ia să vă văd, mai ştiţi leacuri de-astea?

A voastră Adriana

 Loading ...  Trimite acest articol prin email