Acneea, bat-o vina!

Publicat în categoria Sfaturi

Pe fiecare ne loveşte la un moment dat câte ceva care să ne facă să nu uităm de sănătate şi să ne mai aducă aminte că dacă nu avem grijă de noi, propriul organism se va întoarce împotriva noastră. Iar primele semne de alarmă vin din partea a ce observăm cel mai clar că nu este în regulă. După părerea mea, acneea este una din cele mai expuse afecţiuni, dacă nu chiar cea mai vizibilă, pentru că are grijă să îşi facă un cuib exact unde ne doare cel mai tare: pe faţă, sau în zone precum spatele sau pieptul, care încep să fie din ce în ce mai expuse acum.

Ocazională sau permanentă, este mai mult ca sigur sâcâitoare şi uneori chiar frustrantă. Doar vă amintiţi de vreo petrecere la care vă sfiaţi să nu vi se vadă coşul ăla cu care doar ce vă treziserăţi în dimineaţa zilei respective. Era aşa de drăguţ, poate chiar în mijlocul frunţii sau în vârful nasului, încât era imposibil să nu apară şi în poze, drept amintire.

Dacă asta este rău, ce să mai spun de cazurile mai grave, în care parcă explodează ceva pe toată faţa şi se încăpăţânează să rămână aşa timp îndelungat. Dar de un decolteu purulent ce părere vă faceţi? Buba cea mai mare e că reacţia iniţială şi parcă instinctivă a fiecăruia e să sară pe coş şi să-l stoarcă până la sânge. Nu departe de mine sunt imaginile când vroiam să revin la punctul cel mic şi neobservabil comparativ cu rana de care mă întreba orice persoană aflată la zece metri de mine. Ziceam că mă apucase o criză de sadicism faţă de mine însămi şi zâmbeam patetic pentru a trece de penibilul situaţiei.

Ei bine, deşi n-o cerem nimănui, trecerea de la copil la adult (pubertate şi adolescenţă) ne dă în dar o activitate intensificată a glandelor pielii, care încearcă să creasă odată cu noi şi să se adapteze la noile cerinţe (machiaj, praf, creme, epilat, pensat, factori interiori proveniţi din diversele mâncăruri pe care le consumăm, etc.). Şi aşa îşi manifestă suferinţa, prin iritare, umflare, blocare a porilor (cu tot felul de substanţe strânse pe piele), şi de aici tot felul de mici infecţii, schimbări de culoare (prin punctele negre şi cele albe) şi astfel ajungem să ne privim în oglindă şi să nu mai vrem să ieşim din casă până nu scăpăm de ele. Sebumul acela nenorocit, care ar face bine, nu se mai opreşte din a ne face să părem uleioşi.

Şi cănd mă scol dimineaţa şi văd iarăşi câte ceva pe faţă, când până ieri îmi era drag că nu mai am bubiţe enervante, parcă nu-mi mai vine să reacţionez în niciun fel. Până la urmă, cine mă cunoaşte ştie dacă sunt îngrijită sau nu şi nu mă salută arătând cu degetul exact dragile coşuri. Sau cel puţin asta pretenţie o am de la cei ce mă cunosc. Cât de mult ar atrage atenţia apariţia acestora, trebuie să fii prost să califici imediat persoana respectivă ca fiind un om neatent cu sine. Cât timp este o manifestare independentă de voinţa vreunuia dintre noi, tot aşa de raţional trebuie să te gândeşti că are şi un leac, că mai devreme sau mai târziu o să treacă. Senzaţie neplăcută ai oricum, chit că le laşi în pace sau te apuci să le storci. Am avut probleme de genul ăsta de mai multe ori, la mine apărând pe spate şi pe piept. La început nu le-am dat mare importanţă, dar s-au agravat cu timpul şi oricum, orice aş fi făcut nu dispăreau cu una cu două. Creme peste creme, împotriva infectării pielii, pentru calmarea iritaţiilor, duş cu apă rece, fără niciun efect. Singura cale a fost tot vizita la medic, de la care am plecat cu soluţia pe care deja o cunoşteam de la colegi. Norocul meu că mi-am câştigat-o pe o reţetă gratuită . Se numeşte Zineryt, o soluţie cu conţinut de antibiotic, aplicată direct pe piele, în felul ăsta scăpând şi de grija unor pastile luate la ore fixe, care acţionează direct la nivelul glandelor din organism, modificând nivelul de secreţie al hormonilor, dar care aduc şi efecte adverse asupra modului în care acestea vor continua să funcţioneze. De aceea se încearcă a se evita trecerea imediată pe tratament cu pastile. Eu zic că antibioticul (eritromicină) din soluţie şi-a făcut efectul, însă nu cred că e bine să luaţi nici acest medicament după ureche. Un drum la un medic dermatolog pentru un control în cinci minute nu m-a costat nimic, dar m-am asigurat că iau ce trebuie.

Prin urmare, este mai devreme sau mai târziu prezentă în viaţa tuturor, băieţi sau fete, poate rămâne şi după trecerea etapei de schimbare, în funcţie de fiecare organism în parte, aşa că într-o măsură trebuie să ne obişnuim cu ea. Să trăim cu ea aşa cum trăim cu cafeaua din fiecare dimineaţă, face parte din nevoile organismului nostru, care pe undeva trebuie să scoată capul. Să nu uităm că ceea ce se întâmplă în interior n-are unde să se vadă mai bine decât la exterior. Şi plecând de la stres, lipsă de odihnă şi ajungând la aerul plin de praf şi eliminarea îngreunată a toxinelor, vedem cum toate ne dau peste cap reglarea endocrină, manifestată cel mai simplu prin acnee. Nu e dracu’ aşa de negru cum pare şi la fel de spontană ca apariţia poate fi şi trecerea lor, deci nu trebuie să ne mai ambalăm atât.

Acum două zile am avut parte de ultimele apariţii de acest gen, dar scap eu de ele până la urmă, cu ceva îngrijire şi indispensabila igienă. Fără de astea, orice am lua nu va avea efect. Fără un efort minim (deşi mai degrabă l-aş numi minim respect faţă de tine însăţi/însuţi) din partea ta nu va avea succes nicio vindecare.

A voastră Arinia

 Loading ...  Trimite acest articol prin email