Funny thing

Publicat în categoria Dulce

Funny thing happened yesterday: mi-au tăiat curentul.

Îmi trimit zăoanu’ ieri dimineaţă să plătească facturi. Gaz, cablu, net, curent. Ultimii la care a ajuns au fost din fericire ăia de la Electrica, pentru că a constatat că nu se ştie cum am o factură restantă de aproape 3 meleoane vechi de prin ianuarie. Se enervează, dar plăteşte, că nu te poţi înţelege cu ăia, să-ţi explice de unde a apărut şi când (el e aproape tot timpul acasă, aşa că nu prea se putea să treacă tanti cu hârtiile şi el să nu ştie), şi se întoarce acasă că trebuia să ajungă maimuţa de la şcoală. Era deja suficient de capsat.

Zăoanu’ meu e cel mai blânduţ om din lume, de un calm supranatural, până i se adună câţiva pitici pe creier şi-l vezi că explodează ca o bombă. Şi chiar nu vrei să fii prin zonă când explodează un nene de doi metri şi o sută de kile, cu un vocabular de şantierist.

Pe când se sfădea mai cu spor cu fii-sa să-şi facă temele, se stinge lumina. Şi televizorul. Şi se închide şi calculatorul, care randa de juma de oră nişte blocuri. Toate ca toate, dar aia cu calculatorul i-a pus capac. Aude el voci la cutia de rezistenţe de pe casa scării şi se duce să le explice indivizilor că tocmai a plătit porcăria aia de factură, să termine cu prostiile că are de lucru şi are nevoie de calculator. Acu’, fie că felul în care a deschis uşa (probabil “smuls” ar fi un termen mai potrivit), fie că băieţii aveau deja experienţe cu clienţi crizaţi, nu se poate spune exact ce-a fost, cert e că a mai apucat să vadă cum dădeau colţul pe scări în jos doi neni mititei. Evident că în secunda aia i-a sărit muştarul definitiv, s-a aruncat în bocanci şi a luat-o pe urmele lor cu şireturile fluturând după el, înjurând de mama focului, că săracii vecinii mei nici n-au avut curaj să se uite pe vizoare.

Până a ajuns el jos, mititeii dispăruseră. Dispăruseră de tot, nu se vedeau nici măcar în capătul străzii, nici maşină, nimic, nimic.

S-a întors zăoanu’ frustrat spre casă şi a fost interceptat de o babă mai curajoasă: “poate au crezut că vreţi să-i bateţi, de-aia au fugit…” no shit, Sherlock!

Andrada şi-a făcut temele cu viteza luminii, pe când a terminat ăsta de pus siguranţa la loc, era gata. S-a prins şmechera că-i trecuseră nervii lui taică-său şi a început să facă mişto de el cum că dacă ar fi purtat papuci de casă n-ar mai fi pierdut timpul cu bocancii, poate îi ajungea, deşi nu se compară un bocanc numărul 45 înfipt în fund cu un şlap.

Pe când am ajuns eu acasa toată lumea se distra de minune pe seama incidentului. M-aş fi crizat şi eu puţin, da’ era caraghios să fiu nervoasă singură. Aşa că l-am trimis tot pe el la Electrica, să facă scandal şi să plătească taxa de rebranşare. Poate se întâlneşte cu atleţii ăia pe-acolo.

A voastră Adriana

 Trimite acest articol prin email