Idiotule!

Publicat în categoria Amărui

Trăiesc cu impresia că pe un copil, dacă nu-i complet retardat, îl poţi învăţa orice. Depinde doar de profesor, de răbdarea lui, de talentul lui de pedagog şi de pasiunea pe care o pune în ceea ce face. Tocmai ăsta e motivul pentru care mă enervează îngrozitor (în sensul că le-aş sparge capul) când aud de câte un idiot frustrat care s-a trezit la catedră pentru unicul motiv că nu l-ar fi băgat nimeni în seamă dacă ar fi făcut altceva.

Este inadmisibil să ai un elev olimpic la matematică şi să nu ţi se pară ciudat că la fizică nu trece de 7. E clar, în cazul ăsta, că nu elevul, ci profesorul are o problemă, mai precis e incompetent, că numai un dobitoc care habar n-are ce predă nu-i în stare să explice unul copil inteligent nişte banalităţi ca fizica de-a doişpea.

Înţeleg că sunt copii care nu pot prea multe, înţeleg că unii sunt talentaţi la desen, sau învaţă o limbă străină in trei săptămâni, sau fac nişte compuneri de plânge tot liceul de emoţie, dar când ai unul căruia îi merge mintea, care rezolvă fără nici un efort probleme grele de mate, cum mama dracului să nu-ţi dea prin bostan că tu eşti de vină când copilul ăla are note mici la fizică? Şi mai şi recunoşti, bulă, că ţi-a fost elev de mic, adică n-ai nici măcar scuza că bietul copil n-are noţiuni de bază pentru că nu i s-au predat cum trebuie!

Poate nu mă exprim destul de clar: idiotule, du-te şi pune mâna pe sapă, du-te şi bate cuie în copaci, du-te şi cară bagaje în aeroport, ca sigur nu eşti profesor!

Adriana!