Infidelitatea pe internet

Publicat în categoria Amărui

Ca să nu rămână cumva la vechile practici, observ că astăzi până şi conceptul de infidelitate îmbracă straie moderne. Ce să mai stai cu grija-n sân (vorba vine) să nu te prindă partenerul/partenera că ai relaţii în afara relaţiei (sau ce se presupunea a fi o relaţie) oficiale, acum s-a simplificat şi această tehnică. E mult mai simplu să vii acasă “obosit” şi după ce treci de rutina mâncat- schimbat trei vorbe cu iubita (bună, ce faci?)- plimbat câinele- spălat, să te refugiezi în interesanta şi benefica navigare pe internet. Cum e un spaţiu privat, câtă vreme celălalt îşi face de lucru prin casă, multe se pot întămpla.

Infidelitatea oricum îşi are deja sădită sămânţa de când se instalează acea rutină de care am pomenit, pe care am avut ocazia s-o observ în mai multe cazuri. Iar prin analogie cu situaţia unui an ploios => o recoltă bogată, se deduce că a fi infidel nu e ceva ce creşte într-o persoană din nimic. Variante sunt multe: din lipsă de comunicare (fiecare cu ale lui, subiecte mai puţine de abordat împreună); din lipsă de interes din partea uneia dintre părţi (mă refer la interesul acordat acestei relaţii per ansamblu); din lipsă de timp pe care să-l petreacă împreună (din nou nu mai e nicio legătură comunicativă, dacă se întâlnesc doar la ora de culcare şi se salută numai cu “neaţa!” şi “noapte bună!”); din plictiseală faţă de modul în care celălalt se comportă (opus aşteptărilor tale); iar cel mai tâmpit motiv mi se pare faptul că unii susţin a o face din curiozitate (nici nu mi-aş pierde timpul să-i ascult pe aceştia, pentru că din comportamentul prostesc şi imatur e clar că este doar o relaţie de “să fie”).

Ideea este că din momentul în care a apărut cineva “în plus” în viaţa ta, fair-play este să te hotărăşti de care parte a bărcii te aşezi. Nu cred că bălăngănindu-te de o parte şi de alta a acesteia nu vei cădea din ea. Când apare dezechilibrul, e bine să rezolvi situaţia cât mai civilizat. În acest mod, nu vei avea mari probleme nici tu, iar partenerului/partenerei nu-i vei spori suferinţa. Iar când mai dobori în nepriceperea ta şi alte persoane, cred că te poţi mândri cu o pată mare pe conştiinţă. Paralela pe care o fac nu vreau să încurajeze în vreun fel infidelitatea la nivelul unui cuplu, însă când faci pană, ştii că nu mai poţi continua drumul.

E urât din partea cuiva să înşele. Nu folosesc alte cuvinte, pentru că se înţeleg de la sine. Când vrei să fii cu altcineva, îţi doreşti asta pentru că ceva te atrage la acea persoană, dar modul în care nevoile tale de cuplu se completează alături de partener, nu te lasă să renunţi nici la acesta. Iţele se încurcă la un moment dat şi te vezi prins în jocul pe care tu singur l-ai creat şi complicat.

Pe de altă parte sunt destule cazuri în care acest lucru se întâmplă fără a fi observat. O aventură de-o noapte, plecat fiind într-o delegaţie sau chiar o aventură pe internet, care poate rămâne sau nu la stadiul acesta, trec repede şi par ca şi inexistente. Dar oare aşa să fie? Aş zice că un partener ce n-are-n traistă doar prostie observă anumite schimbări, şi decide să le dea curs, sperând de fiecare dată că nu se va mai întâmpla. Iar speranţa e singura care nu moare, căci infidelitatea e un comportament de care vei deveni dependent. Apare în momente de criză în care niciunul nu ia nicio măsură şi cum acestea se repetă, aşa vor merge pe bandă rulantă şi “scăpările” de acest gen.

Totul dintr-un singur motiv: fidel nu-i poţi fi decât unei persoane. Cea cu care ai o relaţie clădită pe iubire. Altfel, unul din cei doi va cădea pradă tentaţiei, că balta-i mare şi cu mulţi peşti prin ea.

A voastră Arinia

 Loading ...  Trimite acest articol prin email