O zi proastă

Publicat în categoria Confidenţe

Am o zi proastă. Unu la mână, sunt racită cobză. Am un cap cât o baniţa şi mă mişc, vorbesc şi aud ca din apă. Bla-bla, lucrez la aprozar, ştiu, nu mă porniţi că imediat m-apuc să vă spun efectele secundare ale medicamentelor. Nu înghit nimic, ca n-am chef, e clar? Mai bine sufăr şi fac scandal să mă rasfete cineva, că io sunt bolnaaaavăăăăă!
Doi la mână, afară plouă. Nimic nu e mai deprimant ca ploile de primăvară, zici că se întoarce iarna. Şi nu-mi merg nici boxele, să pun Janis - remediul meu în zile d-astea.

Trei la mână, trebuie să fac curat. Curat d-ăla de care face soacră-mea, cu spălat şi pe sub parchet. Îmi vine să mă mut, da’ n-am unde. Am prea multe dulapuri în casă, prea multe geamuri, prea multe suprafeţe de şters. De ce naiba îşi fac unii viloace cu zeci de camere? Ca să aibă pe unde să dea cu aspiratorul? Poate se mută în altă aripă când se murdăreşte prima. Prea tare, ar fi o idee.
Patru la mână, şi mancare trebuie să fac. Şi n-am idei. Aş vrea spanac, dar mofturoasa aia mica nu mănţâncă “iarbă”; nu mai vreau să văd carne, şi răsfăţatu’ mic la un loc cu răsfăţatu’ mare se vaită toată ziua dacă nu bagă pe sub nas aşa ceva. Şi pe deasupra nici n-am chef să gătesc. Că nu-mi place. Puii mei, d-aia m-am dus la şcoală, să scap de bucătăreală.

Cinci la mână, mi-au crescut copiii şi trebuie să le cumpăr haine. Iar. Şi papuci. Adică trebuie să merg la cumpărături, şi înnebunesc atunci când văd ce porcării pot exista. Mă apucă crizele de isterie când umblu prin şapte magazine să caut blugi pentru fetiţe şi găsesc doar nişte cârpe cu talie joasa şi fermoar de trei centimetri sau caut adidaşi pentru puradel şi găsesc doar nişte chestii cu talpă de doi milimetri şi floricele portocalii. Ăştia vor să-mi cresc copiii gay!?
Deci am o zi proastă, ca să fie clar. Că poate nu v-aţi prins.

A voastră Adriana

 Loading ...  Trimite acest articol prin email