Autodistrugere

Avem până în 18 ani? Nu ştim exact ce vrem de la corpul nostru. Pielea este fermă, „aripioarele” de pe şolduri sunt simpatice, picioare armonioase, sâni obraznici, ten perfect, păr sănătos. Dar se împlineşte o vârstă… peste 25 de ani, şi vezi că ceea tu ai luat by default atâţia ani de zile, începe să dea chix. Vezi că orice prăjiturică în plus îşi ridică un cartier general pe fundul tău sau pe coapse, vezi alea 100g de cartofi prăjiţi de la MacDonald’s adunate la colăceii ce susţin buricul, vezi Cola aia pe care o bei zilnic cum îşi lasă coloranţii şi zahărul pe limba ta… şi devii DISPERATĂ. Pentru că, da, doar noi, femeile, devenim disperate când se întâmplă ceva alarmant cu corpul nostru. Bărbaţii se pare că sunt mai toleranţi când trebuie să mai dea o gaură la curea.

Corpul nostru începe să cedeze. Este un fapt. Cu fiecare secundă care trece mai moare un neuron, mai îmbătrâneşte o celulă. Apar straturi de grăsimi peste vechile straturi de grăsimi, apar riduri, apar puncte negre, părul se îngraşă mai des, apar firele albe de păr, apare celulita, sânii încep să fie din ce în ce mai atraşi de gravitaţie, gâfâi mai repede când alergi după autobuz. Sunt semne doamnelor şi domnilor, că trebuie să acordăm puţină atenţie acestui ambalaj care ne va servi de recipient până murim. Trebuie să facem în aşa fel încât momentul final să fie cât mai departe. Nu ne mai putem trăi viaţa din prăjeli, paste, tutun, dulciuri cu kilogramele, mâncăruri grase, mici, chiftele, tochituri. Ritmul de degradare creşte pe zi ce trece şi ne sinucidem încet-încet.

Da, corpul oricum se degradează, o viaţă am şi vreau să o trăiesc. Păi şi aşa o trăieşti? Bătându-ţi joc de corpul tău? Şi ce dacă n-o să mai mănânci zilnic câte o ciocolată sau floricele sau chips-uri? Poţi să mănânci o dată pe săptămână aşa ceva. Nu vedeţi că societatea în care trăim ne consumă? Da, ca pe nişte lămâi, ne stoarce de tot ce avem mai bun, şi la sfârşit ne aruncă în garsoniere înghesuite în blocuri de pensionari, pândind poştaşul cu pensia pe vizor.

Gândiţi-vă câte mai vreţi să faceţi în viaţă, ce planuri aveţi de îndeplinit, câţi copii vreţi să aveţi, dacă vreţi să-i vedeţi mari, însuraţi, cu copii la rândul lor. Şi apoi gândiţi-vă la scenariul ăsta: copiii voştri rămaşi fără mamă/tată la 13-14 ani, atunci când au mai mare nevoie de o direcţie în viaţă, de un sprijin. Se întâmplă des asta, nu spuneţi că nu o sa vi se întâmple tocmai vouă. Poate nu o să se întâmple exact acest scenariu, dar unul echivalent în consecinţe este foarte probabil.

Este adevărat că ni se îndeasă pe rafturi de supermarketuri produse pline de E-uri şi grăsimi. Şi veţi zice: chiar şi legumele (am văzut eu la televizor) din supermarketuri au E-uri şi nu sunt perfect sănătoase. Păi da, dar au mai puţine decât şunculiţa de porc şi pufuleţii cu adaosuri de prafuri galbene. Încetaţi să vă mai lăsaţi manipulaţi de reclame la junk food, de marketingul distructiv care vă convinge că sucurile cu acid îţi dau energie şi te fac mai cool. E timpul să vă revoltaţi şi să începeţi să aveţi grijă de cel mai bun prieten pe care voi înşivă îl distrugeţi: corpul vostru.

A voastră Roxana

 Loading ...

Obsesia primăverii : curele de slabire

A venit. Foarte frumos, dar ce te faci că odată cu ea vine şi astenia de primăvara, şi mai grav, după ea vine vara, şi cu vara vine caldură, hainele subtiri, şi concediile, iar tu ai trei-patru kilograme în plus adunate peste iarna. Foarte multe fete încep cura de slabire primăvara, doar-doar vor fi subţiri şi frumoase pe când merg la mare, fără să ţină cont de ceva foarte important: astenia.

Scriu asta pentru că am obosit să repet de douăzeci de ori pe zi acelaşi lucru: o cura de slabire drastică face mai mult rău decât bine. După ce că săracul organism e slăbit de iarna - din cauza lipsei de fructe şi legume proaspete, lipsei de mişcare (şi să-i spuneţi lu’ mutu că faceţi mişcare pe ger, o ieşire la patinoar pe săptămână nu intră în calcul), lipsei de lumina (da, drăgălaşelor, ziua scurtă ne afectează mai mult decât credeţi), răcelilor repetetate şi nervilor pe care ţi-i fac cei care ar trebui să curete străzile (dar totuşi n-o fac), îl mai stresaţi şi voi cu un aport scăzut de energie. Mai grav e când fetele înghit tot felul de medicamente şi ceaiuri diuretice ca să slăbească mai repede, şi reuşesc aproape în toate cazurile să sărăcească şi cantităţile ălea mici de magneziu, potasiu, calciu şi vitamine rămase peste iarnă. Apoi se miră că au cârcei, palpitaţii, nu pot dormi, se enervează repede, au dureri de cap şi obosesc.

Sigur, ideal ar fi să nu pună nici un kilogram în plus, dar asta-i greu, şi atunci nu pot decât să sugerez mai mult sport. Hai să începem cura de slabire acum, să nu exageram mâncând numai branză de vaci degresată şi mere cu suc de grepfruit (între noi fie spus, de-aia nu fac eu cură de slabire: urăsc sucul de fructe şi brânza de vaci), să uităm de medicamente şi în schimb să mergem pe jos doi-trei kilometri pe zi. Fără tocuri, desigur. O să ne ia două luni, poate, până o să încăpem din nou în fustele de astă-vară, dar vom fi vesele şi în formă, ca să nu mai spun vorba profului de sport din liceu „mersul pe jos face piciorul frumos”.

A voastră Adriana

 Loading ...

Babele

Ziele astea eram în maşină şi ascultam radio. O reclamă puţin mai ciudată mi-a atras atenţia . „alegeţi-vă baba…”
În general ştiam despre ce e vorba , dar am zis să mă documentez mai bine , poate am scăpat ceva şi vreau să vă împărtăşesc şi vouă.

Legenda babei Dochia. O femeie bătrână, Dochia, avea o fiică vitregă pe care o ura. Într-o zi de iarna geroasă, Dochia i-a dat o haină foarte murdară cerându-i să o spele la râu până devine albă ca zăpadă. Pe masură ce o spăla, haina devenea tot mai neagră. Îngheţată de frig şi cuprinsă de disperare, fata plângea când a aparut Mărţişor, un bărbat tânăr care i-a oferit o floare magică şi a sfătuit-o să se întoarcă acasă. Când a ajuns fata acasă, pânza era albă ca şi neaua. Batrânei Dochia nu i-a venit să îsi creadă ochilor. Văzând floarea roşie, prinsă în părul fetei, Dochia a crezut că primăvara a revenit şi a plecat cu turma de oi pe munte. Urcând muntele, vremea s-a făcut frumoasă, aşa că Dochia a renunţat, pe rând, la cojoacele pe care le purta. Când a ajuns în vârf, vremea s-a transformat în vifor şi atunci s-a arătat Mărţişor: „Vezi cât de rău este să stai în frig şi umezeală” a grăit el, „tu, cea care ţi-ai obligat fiica să spele haine în râul îngheţat.” Apoi a dispărut. Batrâna a ramas singură pe munte, a venit gerul şi ea şi oile au fost transformate în pietre.
Aceasta este una din legendele populare care explică „babele”, formaţiuni stâncoase care se găsesc în munţii noştri. Citeşte mai mult »

1 Martie - Impresii

Început de primăvară ploios şi nimic mai mult. Dacă toată săptămâna soarele a făcut impresie bună şi s-a arătat zâmbăreţ taman azi ne-a întors spatele fără pic de resentiment. Urât din partea sa! Oricum, nu mai contează, că ziua a trecut şi nu mai avem cum s-o întoarcem înapoi. Şi totuşi, ce a rămas în urma ei? Cam nimic nou sub soare. E bine zis că e doar ziua care deschide anotimpul primăvăratic, prin urmare nu e musai să fie şi ea aşa. S-a dus şi dimineaţa aia devreme pe care îmi propusesem s-o respect, deoarece neavând niciun plan de urmat, şi pe deasupra fiind doar cu mama acasă, am preferat să fac să tacă insistentul telefon de la care se auzea cântând melodie frumoasă, printre altele (dar nu îndeajuns încât să mă scoale din pat) şi să mă rotesc la 90 de grade de fiecare dată când ochii îmi rămâneau aţintiţi pe ceas. Citeşte mai mult »

1 Martie

Ce înseamnă 1 martie? Pentru băieţi o cheltuială în plus, pentru fete o zi mult aşteptată. Este ziua în care primim cadouri, facem bucurii şi întâmpinăm primăvara. Până acum toate bune şi frumoase. Să vedem cum se procedează şi ce ar trebui să alegem.

Un lucru îmbucurător este că, de cateva zile au apărut prin oraş tarabe pline de cadouri, însă am urmărit atentă şi nu am văzut uriaşele şi giganticele mărţişoare, aşa cum erau când eram mică. Ştiu că îi duceam doamnei învăţătoare un mărţişor cât mâna de mare, şi ne întreceam în măreţie. Acum, şi-au făcut loc mărţişoare finuţe, drăguţe, tocmai bune pentru pus în piept. Preţul acestora este minim 1 leu şi cred că fiecare îşi poate permite să facă un mic gest de atenţie faţă de persoane dragi.

Pe lângă mărţişoare, ţinând cont că a venit primăvara, un cadou, sau cel puţin un gest frumos, ar fi dăruirea un ghiocel. Orice fată ar s-ar bucura să simtă mirosul primăverii. Deşi cu o floare nu se face primavară, măcar este un început bun. Ceea ce nu cred că este indicat să se ofere de 1 martie sunt parfumurile, fardurile şi tot felul de cosmetice pentru înfrumuseţare. De ce să nu avem o zi în care să fim naturali? Să ne trezim dimineaţa, să ne spălăm, să ne îmbrăcăm, să ieşim afară şi să cumpărăm un mărţişor. Este simplu şi frumos.

Nu trebuie însă nici să se abuzeze de această sărbătoare, dacă o pot numi aşa, băieţii fiind foarte speriaţi. Am auzit unul zicând „m-am despărţit de prietenă, dar ce mare pierdere, am scăpat de obligaţia de a-i lua cadou de 1 si 8 martie”. Nu trebuie să se ţină cont de generalizarea „toate fetele sunt materialiste”. Eu una, sunt mulţumită dacă îmi urează un băiat „o primăvară cât mai plăcută” sau în cel mai bun caz îmi dă un simplu ghiocel, decât să primesc nişte cadouri scumpe care m-ar face să cred înca o dată că lumea crede că totul se cumpără cu bani.

O tradiţie frumoasă, de fapt nu ştiu dacă e chiar frumoasă, dar cel puţin ciudată, este aceea că în Iaşi, de 1 martie, băieţii primesc mărţişoare, iar fetele tocmai de 8 martie. Aşa mi-a spus un prieten, dar am cercetat şi am văzut că în toată Moldova este această tradiţie. Nu înteleg de ce, dar pentru fiecare este primăvară, nu numai pentru femei. Mă gândesc ce aş alege pentru un baiat. Probabil fetiţe powerpuff nu cred că şi-ar dori să poarte pe bluză, iar pantera roz nici atât. Probabil aş alege o aţa alb-roşie pe care i-aş lega-o la mână. Sau l-aş invita la un suc. Dar de ce să îmi pun atâtea întrebări, când nu este cazul.

La multi ani tuturor femeilor, barbatilor, si copiilor, si o noua primavara cat mai frumoasa!

A voastră Flori

 Trimite acest articol prin email

 Loading ...

Un «mărţişor» mai ciudat

Lebăda reprezintă nobleţea de spirit şi eleganţa manierelor. Este un simbol al abundenţei, succesului, sănătăţii si fecundităţii. În plus, se zice că o pană de lebădă ascunsă în perna iubitului asigură fidelitatea acestuia.

Bine mă frate, înţeleg că-i un simbol bla-bla, dar un pic de bun simţ nu strică nimănui. O asemenea enormitate nici măcar kitsch nu poţi s-o numeşti. Din păcate, din ce în ce mai mulţi oameni pierd contactul cu realitatea (ca să fiu politicoasă şi să nu spun că se strică la cap) şi simbolurile îşi pierd din valoarea intrinsecă şi sentimentală ca să caştige în… greutate şi volum. La urma urmei, şi mărţişorul tot un simbol este, şi se oferă cuiva care să-l poarte în piept, nu? Ei, explicaţi-mi şi mie cum ar putea o femeie să-şi pună în piept o mostruozitate ca asta? Şi nu e vorba numai de un mărţişor, sunt sute de enormităţi care transformă bucuria unui copil care vrea să-i facă mamei şi învăţătoarei o bucurie într-o vânătoare epuizantă, greţoasă şi se termină cu o lehamite permanentă pentru orice “ocazie oficială de dat cadouri”.

Parcă-mi amintesc de faptul că pe 1 martie vine primăvara. Parcă-mi amintesc de grămada de flori ce apar primăvara. Parcă mărţişorul era un şnur alb cu roşu. Parcă ne-ar durea mâna să luaăm treizeci de şnururi alb-roşii, să le legăm de treizeci de flori pe care să le oferim în loc de kitsch-uri. Îşi imaginează cineva că o femeie se bucură mai tare dacă primeşte o chestie de plastic transparent în formă de lebădă care stă pe un soclu rotund şi se uită într-o oglindă sau o chestie de tifon colorat întinsă pe-o sârmă şi cu un kg de pene lipite pe ea, e mai frumoasă decât un buchet de ghiocei sau o floare?

A voastră Adriana

Vine primăvara

Vine primăvara! Gata! Am scăpat de iarnă, de frig, de zăpadă, de zilele plumburii/ Deja soarele a început să-şi facă simţită prezenţa, au început să cânte păsărelele, iar oamenii pacă sunt mai veseli.

Am pregătit măţişoare pentru toate doamnele şi domnişoarele, nu din obligaţie, ci pur şi simplu pentru că ador să fac o bucurie cât de mică fetelor pe care le cunosc.

E nemaipomenit să vezi că gestul tău schimbă dispoziţia cuiva, că micuţul simbol al primăverii face o bucurie unei persoane care nu se bucură prea des. Niciun cadou oricât ar fi de scump nu poate răsplăti pe deplin „intervenţia” doamnelor în viaţa noastră. Mai precis nimic nu poate fi într-un demers al tău, ca vorba blândă a unei surori care îţi dă un sfat bun, ca privirea haioasă a unei iubite, ca dojana simple a unei bunici care s-a făcut luntre şi punte de-a lungul timpului să-ţi facă o bucurie cât de mică.

Deci, domnilor, nu precupeţiţi niciun efort, nu faceţi economie la bani şi oferiţi doamnelor şi domnişoarelor din viaţa dumneavoastră un mic cadou cu ocazia venirii primăverii cu ocazia unui nou început.

Veţi primi înzecit înapoi. Ce zic eu înzecit, însutit chiar! Luaţi exemplul meu şi vă veţi bucura!

A voastră Cristina

 Loading ...

 Trimite acest articol prin email