Punctualitatea

Publicat în categoria Sfaturi

Eu cred că există două categorii de oameni, punctualii şi nepunctualii. Îmi e foarte greu să accept că ar exista o categorie de mijloc fiindcă asta-i în firea omului. Ori eşti punctual, ori nu. E ca şi cu spanacul. Ori îţi place, ori nu, nu exista „uneori da, alteori nu”. De ce mă frământă pe mine treaba asta, pentru că eu sunt o extremă a punctualităţii şi planificării, iar cei care sunt la polul opus îmi dau dureri de cap la propriu. Nu sunt capabilă să înţeleg cum îşi trăiesc unii viaţa întârziind tot timpul, pentru mine asta e echivalent cu lipsa respectului. Ori eşti punctual, atât în lucrurile importante cât şi în cele obişnuite, ori nu eşti. Cum poţi să pierzi trenul, avionul de nu ştiu câte ori în viaţă (din vina ta, nu a legăturilor proaste) este un mister pentru mine.

Amuzant e că cele mai bune prietene ale mele trăiesc total în afara timpului. De cate ori nu m-am enervat aşteptându-le până am realizat că orice aş face, ele vor întârzia oricum. Partea proastă e că eu nu am reuşit nicicum să fiu mai puţin punctuală, chiar dacă ştiam dinainte că voi aştepta ca proasta-n gară. Deşi cu prietenele şi defectul lor pot convieţui, cu bărbaţii nepunctuali nu m-am împăcat niciodată. Am avut mereu tendinţa de-ai descalifica repejor pentru că întotdeauna simţeam că un bărbat nepunctual în general mi-ar creea prea multe neajunsuri pentru a-l băga în seamă.

Dacă mă străduiesc să-mi aduc aminte, cred că am întârziat, fără nicio exagerare, de cel mult 3 ori în viaţă. Iar atunci când am zis scuza reală nu prea am fost crezută fiindcă eu nu numai că nu pot să întârzii, dar ajung mereu mai devreme. E absolut îngrozitor să aştepţi pe cineva mult timp. Cred că timpul maxim de aşteptare pe care am avut rabdare să-l suport a fost de 45 de minute. O veşnicie adică.

Partea şi mai proastă e ca în profesia mea am întâlnit majoritatea românilor nepunctuali. Pe scurt, sunt recrutor. (Nu e o meserie iubită de cei din jur pentru că din păcate sunt mulţi recrutori foarte slabi, dar nici de candidaţi nu mi-e ruşine.) Am aşteptat îndelung candidaţi nesimţiţi care nici măcar nu dădeau un telefon să spună că întârzie. Şi-apoi veneau cu scuze absurde că nu găseau adresa, când eu le trimiteam mailuri detaliate, cu harta, cu mijloacele de transport pe care puteau folosi, unde să coboare, când s-o ia la stânga şi la dreapta. Nu am cunoscut vreo altă companie care să ofere atâtea indicaţii şi totuşi majoritatea întârziau! Iar asta-mi dădea peste cap celălalte interviuri pentru că erau zile în care trebuia să programez câte 7. Şi cel mai tare nu m-ar fi deranjat că întarzie, dacă măcar ar fi avut bunăvoinţa să anunţe.
Poate o fi nepunctualitatea vreun defect naţional şi eu nu ştiu.

De ce o fi aşa de greu să ajungi la timp sau să anunţi dacă îţi dai seama că întârzii? Scuzele pur şi simplu nu ţin! Traficul în Bucureşti este într-adevăr infernal şi cu toate astea, unii sunt mereu punctuali şi alţii nu. Concluzia nu poate fi decât că alegi să fii punctual sau nu. De ce crezi că altora le face plăcere să aştepte după tine? De ce la anumite întruniri, stabilite la oră fixă, lumea începe sâ se adune după juma’ de oră? De ce la nunţi se întârzie mai întotdeauna (apropo de nuntă, nici acolo nu mi-am „permis” să întârzii)? De ce magazinele nu deschid la ora anunţată, însă se grăbesc să închidă înainte de terminarea programului ? (Am fost de curând să cumpăr nişte saci de ciment şi am ajuns cu 20 de minute înainte de închidere, dar ni s-a spus că nu ne mai pot da fiindcă au băgat sacii în magazie!? , să revenim a doua zi)

Degeaba le-am explicat că nu se face aşa ceva, că noi am venit să cumpărăm de milioane, nici că le-a păsat. Cică ei au strâns şi cu asta basta. Adică eu vin să cumpar de la tine, în limita orei afişate, iar tu mă tratezi cu sictir ). Uite de-aia am eu ceva cu cei care nu sunt punctuali! În alt magazin, iarăşi, vroiam să fac nişte cumpărături generoase, dar mai era puţin până la închidere şi ne-au dat afară nu prea elegant. La magazinul alăturat însa, toată lumea a fost deosebit de amabilă, am stat chiar jumătate de oră peste programul lor de închidere, ne-au făcut şi-o reducere şi s-au ales şi ei c-un profit frumos. Uite-aşa se întampla că punctualitatea face o mare diferenţă!

Ştiu că nu pot schimba pe cineva, dar poate cei care nu sunt punctuali vor înţelege că au şi ei de pierdut, pe lângă faptul că îi deranjează pe cei corecţi şi mereu la timp care-i aşteaptă la nesfârşit…

A voastră Anca

 Loading ...  Trimite acest articol prin email